IOANA: Halloween și Ziua morților

Halloween este o sărbătoare de origine celtică preluată astăzi de multe popoare occidentale. Ea s-a răspândit cu ajutorul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii, unde își menține cel mai mare nivel de popularitate.

Sărbătoarea își are originile in festivalul celtic Samhain, însemnând „sfârșitul verii”.

Ea este pe 31 octombrie, deși la unele popoare data variază. Numele vine din limba engleză – All Hallows’ Eve. De aici, sărbătoarea a fost asociată cu Ziua morților, care este sărbătorită pe 1 noiembrie.

Sursă foto: arhiva logopaper

Asocierea cu Ziua Morților

Cu apariția a noii religii creștine în Europa, Biserica Romano-Catolică a transformat 1 noiembrie în sărbătoare creștină, aceasta fiind Ziua morților. Chiar dacă Halloween prezintă alte moduri de a o sărbători, scopul celor două este la fel: celebrarea oamenilor trecutului și bucuria prezentului și viitorului.

Halloween și România

România a împrumutat parțial această sărbătoare, în mare parte fiind axată pe mitul românesc Dracula. Apar în magazinele românești costume și lucruri de Halloween, dar nu multă lume se interesează de ele.

Festivalul presupune în a te costuma în diferiți monștri (fantome, vârcolaci, vampiri etc.) și să mergi a colinda zicând Trick or treat? , care ar înseamna: „Dulciuri sau pacăleală?” Aceasta presupune că, dacă nu li se vor da dulciuri, îi vor pacăli pe oamenii din casa rrespectivă.

De asemenea, de Halloween se sculptează dovleci cu fețe înspăimântătoare, numite Jack’o Lantern, care se pun in fața caselor.

Ce presupune Ziua Morților?

Sărbătoarea de 1 noiembrie presupune a merge la biserică și a se cinsti cei care au trecut la cele veșnice. Aceasta este o sărbătoare a creștinismului occidental (catolic și protestant).

Am luat legătura cu dna Rodica Marian, profesoară de religie, care ne-a declarat:

Prof. RODICA MARIAN

„A serba sau nu Halloween-ul? Aceasta este întrebarea pe care mulţi creştini şi-o pun. Probabil că un prim răspuns ar putea fi acela arătat de Sf. Apostol Pavel, că tot ce nu vine din convingere este păcat. Aşa că, dacă nu eşti convins că poţi să participi la astfel de manifestări, mai bine nu participa.

Mai există şi un alt posibil răspuns. Multe sărbători din spaţiul laic – şi aici includem şi pe cea despre care vorbim acum – au elemente bune, iar altele denaturate.

Originile Halloween-ului datează de pe vremea celţilor. Aceştia care au trăit în urmă cu 2000 de ani în zona în care se află acum Irlanda, Anglia şi nordul Franţei. Ei sărbătoreau venirea Anului Nou pe 1 noiembrie. Această zi era considerată ca fiind sfârşitul verii şi al recoltelor bogate şi începutul unui nou anotimp luminos, prin zăpada albă, dar friguros iarna.

Celţii asociau această perioadă a anului cu moartea. Ei credeau că în noaptea dinaintea Anului Nou graniţa dintre lumea viilor şi cea a morţilor dispărea. În noaptea de 31 octombrie sărbătoreau festivalul Samhain. Se credea că în cursul acestei nopţi fantomele celor morţi se întorceau pe pământ pentru a le face rău celor vii.

Această noapte era noaptea în care druizii (preoţii celţi) făceau predicţii asupra viitorului. Pentru o populaţie dependentă de o lume naturală, aceste profeţii nu făceau decât să le ofere confortul necesar pentru o iarnă lungă şi friguroasă. Pentru a comemora acest eveniment, druizii organizau focuri imense în care sacrificau animale. Ei spuneau că sacrificarea acestor animale era o ofrandă adusă zeilor. Pe toată durata acestor serbări, oamenii purtau costume pe care şi le confecţionau din piele şi capete de animale.

După stingerea focurilor, ei păstrau cenuşa acestora şi o considereau drept o amuletă care îi va proteja de lucrurile rele din lume şi mai ales de perioada rece a iernii. 

Ceea ce surprinde în mod special cu prilejul sărbătorii este, aşa cum se ştie, costumaţia care poartă, de cele mai multe ori, amprenta fantomaticului. În mod tradiţional, sunt folosite cearşafuri vechi, decupându-se anumite porţiuni şi figurând chipul unui spirit care priveşte atent. Alte chipuri foarte populare sunt diferite schelete, vrăjitoare, pisici negre etc. Culorile preferate cu ocazia sărbătorii sunt negrul, precum noaptea, ca şi portocaliul, precum culoarea dovleacului, toate vorbind de moarte, spirite rele, spre a speria urâtul din viața oamenilor.

 Unii sunt de părere că o parte a celor ce sărbătoresc Halloween-ului promovează sub masca divertismentului cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea Bisericii si a unor instituţii formative, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi morală a copiilor, tinerilor, dar şi a adultilor, prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei «sărbători», ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.

Am întrebat elevii din clasele mici și pe cei din gimnaziu ce parere au de mascații din această perioadă și au recunoscut că unii sunt reale sperietori care dau senzații neplăcute.

Cred că reușesc să sperie cu adevărat urâtul din viața noastră. Totuși, dacă s-ar limita la personaje drăguțe, ar fi mai bine, este părerea unor elevi.” 

Iată câteva resurse  scripturistice:

Vechiul Testament

Deuteronom 18, 9-14: „Când vei intra tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te deprinzi a face urâciunile pe care le fac popoarele acestea. Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta. Iar tu fii fără prihană înaintea Domnului Dumnezeului tău; Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău.“

Iezechiel 44, 23: „Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat.”

Pildele lui Solomon 22, 6: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”.

Noul Testament

I Tesaloniceni 5, 21-22: „Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.”

Efeseni 5, 11-12: „Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi.”

Iacov 4, 7-8: „Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici.”

IOANA IOVA

IOANA IOVA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: