Mai singur ca niciodată

Mai singur ca niciodată…  Singur…

De câteva zile îmi caut cuvintele precum Iona ecoul şi nu găsesc nimic fără patetism, pesimism, didacticism… -ism… -ism… şi alte…-isme.

Tristeţea şi singurătatea de plumb si ploaie ale lui Bacovia mi se par simple preludii ale solitudinii din aceste zile.

Vă întrebam în clasa a IX-a ce aţi duce cu voi dacă vă mutaţi în altă lume, iar acum realizez că nu trebuie să pleci nicăieri ca să ştii bine ce duci cu tine atunci când… rămâi doar cu tine. Mai reflectaţi la ce aţi răspuns acum patru ani.

Mi-e dor de privirile voastre! Mi-e dor de întrebările sau răspunsurile voastre!

Mi-e dor să le fac semn (cu mâna) colegilor de la poarta liceului ca să vă lase, ori să intraţi ori să ieşiţi ! În această pauză mi-e dor de pauza noastră. în care elevii îşi caută profesorii chiar dacă nu au ore împreună în acea zi.

Mi-e dor de portretele lui Eminescu, Veronica, Ghibu din clasa a XII-a A!

Mi-e dor de gălăgie, de sonerie, de prezenţă, de numărat si… motivat absenţe!

Nu cred că e suficient să mă gândesc în fiecare zi la voi şi  să mă rog în fiecare seară pentru voi… fără să vă întâlnesc…

Înţeleg sau nu Ecleziastul? Suntem doar nişte piese într-un domino mondial, speriaţi de cel care ne va dărâma sau înspăimântaţi de cei pe care îi vom demola?

Încercaţi, dragilor, să vă deconectaţi măcar o oră pe zi de la caruselul nebun al ştirilor,  informaţiilor, jocurilor, socializării simulate şi aşterneţi-vă pe hârtie gândurile din aceste zile!

Încercaţi un Jurnal de pandemie! Ca să nu uitaţi! Ca să vă creadă copiii voştri! Ca să vă credeţi voi!

Vă doresc din tot sufletul să credeţi mai departe în Bine, Adevăr, Dreptate şi Frumos!

Deconectându-vă de la Neant, vă puteti conecta la Univers citind pagini din Biblie, Pateric sau Cunoaşterea de sine a lui N. Berdiaev!

La revedere şi reîntâlnire!

Prof. ALEXANDRU POPOVICIU

P.S. Am început cu Nichita, închei cu el: Aş vrea să vă îmbrăţişez cu coastele…

alexandru popoviciu

Sursă foto: arhiva personală Alexandru Popoviciu

 

                                                       

2 comments

  1. Vornicu Petru

    Direct la sentiment! Excelent profu’!

    Like

  2. Foreveryoung

    Nu ești singur, prietene!
    Terra își ia o gură de oxigen! Nu mai există atâta poluare…
    E un prilej minunat de introspecție, reflecție, de aducere aminte…
    Când am mai avut atât de mult timp să ne auzim gândurile?
    Să vedem cum înfloresc cireșii, caișii…?

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: