Te-ai întrebat vreodată de ce vedem fețe umane în diferite obiecte din jurul nostru?

În poză avem reprezentată o parte uscată dintr-un drum, care ne duce cu gândul la chipul uman.

Dupa spusele specialistilor, aceasta manifestare se numește pareidolie facială. Este un fenomen psihologic des intalnit in viata cotidiana, care s-a implementat in mintile noastre inca din preistorie.

Foto: CASIAN FĂȘIE

Pareidolia este folosita mult mai frecvent decat ati putea crede, nu doar in lumea copiilor. De pildă, o campanie recenta a firmei Kaufland se foloseste de obiecte inanimate pentru a compune un portret, intr-un mesaj cu tentă ecologistă. Cei de la Kaufland au ales doua tomate, o banana si o punga de plastic, pentru a indemna cumparatorii sa renunte la plasticul poluant, compunând o față cu expresie dezamăgită.

Încă din copilărie, eram obisnuiti sa recunoaștem fete peste tot, in obiectele din jur, sau sa încercăm să reproducem imaginea unui element intr-o maniera cât mai familiară. Spre exemplu, in copilarie cand desenam soarele, acesta era pozitionat in colțul coalei de hârtie, zâmbind.

Având o discuție cu pshihologul școlii nostre, doamna Ionela Belbe, aceasta ne-a spus câteceva despre acest subiect.

Doamna Ionela Belbe este psihologul şcolar al Colegiului Național Onisifor Ghibu Oradea

Din spusele dânsei, aflăm că acesta este un fenomen integrat in categoria iluziilor, care constă în interpretarea greșită a unor stimuli externi, vagi (imagini, sunete); aceștia, deși nu sunt familiari, sunt interpretați ca fiind obiecte cunoscute. Datorita evolutiei omului și a trăirii in societate, a fost nevoie de o metodă de supravietuire, o nevoie de a exersa recunoașterea feței semenilor săi.

Tendința omului este de a percepe toate ființele ca pe sine și a transfera fiecărui obiect calități asemănătoare cu cele cu care suntem familiari.

Fenomenul datează  din timpuri străvechi. În carnetele sale, Leonardo da Vinci considera fenomenul drept un instrument folositor pictorilor.

În general fenomenul nu este patologic. Totuși poate fi, dacă se manifestă obsesiv, o marcă a tulburării obsesiv-compulsive. Unele persoane sunt mai predispuse la experimentarea acestor percepții vizuale, depinde de modul diferit în care creierul recepteaza informația. Spre exemplu, sociopații nu reușesc să trăiască fenomenul.

Este prezent mai ales la femei și în stările emoționale pozitive. În viața cotidiană, emoticoanele sunt asociate pareidoliei faciale, exprimând diverse stări pe care le avem si noi indivizi.

Așa că nu te îngrijora dacă felia de pâine prăjită sau omleta din farfuria ta îți zâmbește; este o reacție normală pe care creierul nostru o produce.

CASIAN FĂȘIE, ALEXANDRA CUC

CASIAN FĂȘIE

ALEXANDRA CUC