Când mă gândesc la Ilie, bunicul meu, căruia eu îi spuneam bunu’ Lițu, ma gândesc la copilărie. O mare parte din copilăria mea mi-am petrecut-o la Tinca.

Sursă foto: arhiva personală Andreea Omucz

Vreau sa spun câteva cuvinte despre aceasta persoana minunata, bunicul meu. El s-a născut la Gârda de Sus in județul Alba. A copilărit la Gârda și la Scărișoara. A locuit și la Brașov, după care s-a mutat in Tinca.

Toată viața și-a petrecut-o facand ciubere și vase de lemn, întreținând familia, mergând la târguri și piețe, vânzându-le.

Era cea mai credincioasa persoana pe care am putut-o cunoaște vreodată. Ținea post, mergând la biserica duminica de duminica.

Nu ieșea din casa fără a-și pune pălăria pe cap. Îmi aduc aminte cu drag când mergeam cu el pe câmp cu oile la păscut.

Chiar dacă nu mai este in viața, ma leagă amintiri foarte frumoase de aceasta persoana, bunicul meu, bunu’ Lițu. (Andreea, 15 ani)

Andreea