ANDREI OROS: Rezervaţia naturală Pârâul Peţea, sit Natura 2000

Înainte să încep prezentarea proiectului, țin să vorbesc despre toate lucrurile care au pus în mișcare acest proiect. Este vorba despre grupul “The Big Chemistry”, fondat de elevii Raul Ștefan Pantiș și Andrei Oros, împreună cu prof. Mirela Ardelean, elevi și profesoară de chimie la Liceul Teoretic Onisifor Ghibu” din Oradea. Scopul nostru, ca pasionați de chimie ce suntem, este să prezentăm o părticică din minunatul univers în cheia chimiei. Foarte mulţi elevi trăiesc cu frica față de chimie: fie e complicată, fie face rău, fie e un lucru necurat, dar – în mare – acuzațiile sunt false și demontabile. Da, într-adevăr, chimia este un domeniu foarte complex, dar cu bunăvoință și puțină ascultare se pot înțelege bazele, măcar cât se predă la gimnaziu. O populație educată nu produce mituri, este receptivă la noutăți și nu îi este frică de știință. Chimia nu este malefică, nici nu face rău voit. Chimia este un simplu instrument folosit de om în scopuri bune sau rele. Lumea nu ar fi la fel în acest moment fără știința perpetuu-expansivă a chimiei și a altor domenii științifice. Acesta este scopul nostru: reabilitarea chimiei în ochii lumii sceptice.

image001

Raul Ștefan este colegul meu de clasă și un prieten bun, cu care mă înțeleg foarte bine, nu numai eu, ci aproape toată lumea. El este „nebun” după chimie în sensul bun al cuvântului, fiind pasiunea lui și liantul prieteniei noastre. Deși nu ne știm de foarte mult timp, suntem apropiați deoarece, zice el, sunt singurul care îl ascultă când vorbește despre chimie, oricât ar vorbi. Și da, vorbește foarte mult. Toată viața lui se învârte în jurul chimiei, încă de când a descoperit-o, în clasa a șaptea, în satul lui, predată fără nici un suport didactic adecvat. Pasiunea lui este covârșitoare, chiar și-a realizat un laborator DIY unde face orice poate, cu ce poate. Singur își cumpără sticlăria, reactivii fiind mai greu de găsit. Singur prepară tot ce are, singur învață chimie în așa fel încât poate să susțină ora de unul singur, mereu surclasând așteptările doamnei profesoare și uimind clasa. Nu știu un alt om ca el, iar lumea trebuie să îl cunoască înainte de a-și începe munca de cercetător! Raul Ştefan este probabil cel mai mare adept al chimiei dintre elevii din liceul nostru. Mă simt sigur să spun că poate chiar din oraş! Foarte îndemânatic în laborator şi dedicat 120% acestei ştiinţe puţin înţelese şi chiar mai puţin îndrăgite, este un elev şi o persoană cum mai rar întâlneşti. Cu potenţial de cercetător, idealist, mereu cu un pas înaintea tuturor când vine vorba de chimie, este un om de bază care pune baze şi adoră să fie înconjurat de sticlărie şi reactivi, astfel simţindu-se în „elementul lui”.

Eu iar… mă simt ciudat să vorbesc despre mine, dar dacă toți au o mică prezentare, voi încerca și eu. Nativ, mie îmi place mult orice e tehnic, migălos, precis, orice necesită atenție, grijă la detalii și capacitate de observare. De asemenea trăiesc pentru a învăța, și de fiecare dată când aflu ceva nou mă simt tot mai mic în lumea asta. Am descoperit afinitatea mea spre chimie exersând teoria. Tratez chimia cu naturalețe, și, chiar dacă nu sunt de nota 10, îmi place să lucrez și vreau mereu mai mult. De aceea am și intrat în acest proiect, pentru că cercul “The Big Chemistry” avea nevoie de o persoană care să se ocupe de logistică și să fie interesată de „expansiunea” acestei discipline în școală. Împreună lucrăm la un proiect mult mai mare, care implică reabilitarea secției de chimie a școlii, adică laboratoarele și materialul didactic.

image002

Împreună ne-am implicat în acest proiect, inițial voind să facem doar analize calitative ale apei pârâului Peţa. Am încercat și asta în umilul nostru laborator de la școală, dar nu am reușit să determinăm decât existența unor anioni și cationi.

Am plecat de la ideea că nu putem realiza un proiect de anvergură singuri, așa că doamna profesoară a reușit imposibilul și a realizat acorduri de colaborare cu mai multe instituții din orașul nostru care au aparatura ce ne poate satisface curiozitatea: Compania de Apa S.A. Oradea, cu laboratoarele de Apa Potabilă și Ape Uzate; Universitatea Oradea; Direcția Sănătate Publică Bihor; Aqua Crisius Oradea; A.B.A. Crișuri și mai mulți colaboratori individuali, oameni minunați care și-au sacrificat timp și au depus efort pentru a ne ajuta cu analizele care trebuiau efectuate. De la familiile membrilor proiectului, la șefi de laboratoare, profesori universitari și personalități din domeniu, chiar dacă unii doar ne-au asigurat transportul și altii ne-au explicat principii de funcționare și datorită lor știm cum să folosim aparatura de mii de euro eficient, toți si-au adus aportul în proiect, orice lucru fiind egal în importanță cu altele. Mulțumim tuturor, toți oameni buni și oameni de omenie!

Scopul nostru a fost să realizăm analize asupra apei din pârâul Peța, parte a Rezervației Naturale Pețea, inclusă în situl Natura 2000. Rezultatele de la aceste analize vor fi traduse prin cauze și efecte. Am decis să participăm în acest proiect deoarece R.N. Pețea trece prin vremuri foarte grele, și vrem să facem ceva, să o ajutăm. Deși nu este cine știe ce, o asemenea lucrare poate transmite pornirea și spiritul nostru multor persoane, asigurând un fond de demaraj al activității de restaurare a rezervaţiei. Orice orădean știe de Peța, acel „pârâu cu multe alge și mereu cald” din estul orașului. Parte a copilăriei părinților noștri, puțini se interesează cu adevărat de starea acestui monument al naturii, de câțiva ani deplorabilă. Mulți fac proiecte școlare cu tema Peța, dar arareori sunt prezentate publicului potrivit. Pentru a porni o mișcare, e nevoie de un program de educare legat de situație. În acest caz, de un proiect care spune lucrurilor pe nume, cu fond științific solid, ușor interpretabil cu un minim de cunoștințe. Nu putem să stăm cu mâinile în sân când un ecosistem este la ananghie, mai ales unul care face parte din orașul nostru. Nu vom permite ca lumea să uite de Peța! Peța trebuie salvată!

Peța: în căutarea Providenței umane!

Cu toții am auzit despre pârâul Peța. Unicat în uscatul continental al Europei, acest pârâu geotermal, cunoscut la nivel mondial de zeci de ani, atrage priviri din toate colțurile lumii. Este situat în zona metropolitană a orașului Oradea, mai precis în stațiunea turistică balneară Băile 1 Mai – Băile Felix, recunoscută -tot la nivel mondial- pentru apa geotermală nativă și serviciile locale care fructifică proprietățile acestei ape în folosul omului. Acest pârâu își are izvorul vizibil în Lacul „Ochiul Țiganului” sau „Lacul cu Nuferi” și se alimentează de la cca. 3000 de metri adâncime, dintr-o pungă de apă geotermală. Zona este presărată de astfel de izbucuri (de altfel, acestea ajung până în zona cartierului Oncea, 12 km distanță), dar focarul este în zona Băilor Felix, înproximitatea dealului Betfia. Punga de apă cea mai mare se află direct sub Băile Felix, la cca. 700 m adâncime și, speculând pe baza celor menționate, există mult mai multe pungi “surori” (poate nu la fel de mari) la adâncimi variabile în jurul dealului Betfia, sub formă de izbucuri. Punga pârâului Peța s-a nimerit să își croiască drum la suprafață, unde s-a dezvoltat un întreg ecosistem unic, cu specii endemice de plante și de animale, până la vărsarea în Crișul Repede, principalul râu din zonă. Ieșind la suprafață, după un drum agonizant de 3000 de metri, apa de 30°C asigură, chiar și în timpul iernii, o temperatură propice tuturor vietăților din jurul Lacului cu Nuferi.

Peţa este populată de Nufărul termal, o plantă de origine tropicală, considerată un relict terţiar ce trăieşte spontan într-o climă temperată, supravieţuind glaciaţiunii din cuaternar datorită apelor termale ce alimentează izvorul Peţei?

Peţa era populată, nu demult, de melcul termal, Melanopsis Parreyssi, specie relictă endemică şi de Roșioara de apă termală (Scardinius racovitzai), un pește adaptat existenței în ape termale de 28-34 grade C.

image003.jpg

Roșioara de Peța, sau Roșioara lui Racoviță, melcul termal, nufărul termal și multe alte specii endemice prosperau în acest pârâu. Așa se prezenta rezervația până în 2010.

image004.jpg

Să ne imaginăm că suntem în anul 2014. Subliniez “prosperau” deoarece, cele menționate sunt de domeniul trecutului și rezervația naturală stă la un pas de la distrugere ireversibilă. Roșioara de Peţa nu mai trăiește în libertate, nici melcul termal, nuferii idem. Lacul este secat majoritatea timpului, temperatura medie este scăzută … din tot ce exista acum câțiva ani mai ramâne un ochi de apă înconjurat de metri de nămol și vegetație săracă. Acest unic ecosistem, cu habitatul lui, riscă să fie ireversibil periclitat, mai ales prin exploatarea iraţională şi ilegală a apei geotermale din zona Băilor 1 Mai şi Felix.

image005

Prin inițiative conjugate, aceste specii endemice au fost mutate în captivitate și au fost întreținute astfel încât să poată fi reintroduse în rezervație, dacă își va reveni vreodată. Peța are doi afluenți după ieșirea din zona Băilor 1 Mai : pârâul Hidișel (care străbate Băile Felix în întregime) și pârâul intubat Adona din Oradea. Când Peța este prea mică să curgă, orădenii nu observă, deoarece Hidișel îi ia locul și totul este aproximativ normal în Oradea.

image006

Revenim în prezent, vara lui 2016. Lacul cu Nuferi și-a revenit cât de cât, dar nici un semn de specii endemice. Ploile abundente – frecvente în ultima perioadă de timp- sunt cauza restabilirii nivelului apei lacului, dar temperatura încă nu a ajuns la 30°C nativă, semn că apa geotermală încă nu ajunge cum trebuie la suprafață. Vegetația și-a mai revenit, Hidișel are cu ce să realizeze confluența. În oraș, vegetația specifică, acviferă și-a revenit și nu este la fel de supărătoare ca în ultimii ani (fenomenul de înflorire a apelor fiind foarte accentuat, ori de câte ori este cald). Problema încă persistă, nu la fel de morbid, dar situația este încă gravă.

image007

Toate acestea sunt lucruri care pot fi scrise de oricine cu minimul de cunoștințe și implicare legate de acest subiect. “It’s only scratching the surface”, cum zic englezii. Aparențele nu sunt totul. Ne-am propus, ca prin analize fizico-chimice specifice unei ape de suprafaţă, să „luăm temperatura” Peţei, la propriu şi la figurat. Să diagnosticăm, cu ajutorul chimiei, “starea de sănătate” a acestei rezervaţii unice în România şi în Europa, prin habitatul său special. Motivaţiile proiectului nostru sunt: să compensăm nepăsarea statului, să aducem la cunoştinţa populației problemele cu care se confuntă Peţa noastră, să facem o analiză aprofundată a ecosistemului și să demarăm un proces de reabilitare.

Facem apel la toată lumea. Facem apel la ascultare. Facem apel la capacitatea de înțelegere și învățate. Facem apel pentru conștientizare. Facem apel pentru natură!

Echipa noastră a conceput un plan de analiză asupra apei din pârâul Peța și, sintetizând rezultatele, vom deduce metode de prevenție, de minimizare a impactului factorilor deterioranți și de vindecare a ecosistemului.

În prima zi de activitate, luni, 27 iunie, am încercat să determinăm la școală anionii de carbonat, fosfat, sulfat, sulf, clor și iod din patru probe colectate neprofesional, de noi elevii, cum am putut.

image008.jpg

După ce am realizat aceste analize, am mers și am colectat prima tranșă de probe „oficiale” din zonele Lacul cu Nuferi, Rontău, pod Ion Bradu (intrarea în oraș a Peței), Sondă și Real. A doua zi, marți, 28 iunie, am mers pentru prima dată la laboratorul de apă potabilă al Companiei de Apă Oradea (C.A.O.). Activitatea a decurs bine, am primit materiale și instrucțiuni de executare a unor analize prin metode vechi, documente care rămân în arhiva secției de biochimie Ghibu. Am mers din nou la laboratorul Companiei de Apă miercuri, 29 iunie. Deși am stat puțin, am avut ocazia să folosim spectofotometrul UV al laboratorului. Eram foarte crispați, manevram echipamente de mii de euro fără să avem experiență, dar totul a decurs bine și eu am executat mai multe probe.

 

A patra zi, joi, 30 iunie am fost la D.S.P. Bihor (Sanepid) unde am vizitat laboratorul de radiații ionizante, unde se efectuau analize asupra apei și alimentelor. Am lăsat și acolo probe deoarece eram curioși să vedem dacă aceasta apă prezinta radiaţii peste limita admisă de STAS. Probele au ieşit în limitele normale, ni s-a prezentat aparatură de analiză și, ca și la Compania de Apă, am primit documentație despre unii izotopi și principii din fizica atomică.

image013

A cincea zi, vineri, 1 iulie, am fost doar la recoltat. A șasea zi, luni, 3 iulie, am vizitat campusul universitar. Doamna profesoară de biologie Diana Cupșa ne-a prezentat aparatura de care dispune departamentul de biologie pentru măsurarea calității apei. De asemenea, am fructificat acel timp, am mai învățat una – alta și am efectuat analizele biologice.

image014

Penultima zi de activitate, marți, 4 iulie, a fost în opinia mea cea mai fructoasă și mai practică zi. Am fost la Laboratorul de Ape Uzate al C.A.O. unde am efectuat multe analize, am văzut aparatura mai impresionantă decât la laboratorul de apă potabilă și am primit și mai multă documentație. Dar totuși, a fost o zi tristă, deoarece în seara anterioară Raul a plecat în Franța și nu a putut participa la această experiență unică.

Am plecat de la A.U. cu un zâmbet pe față, motivul fiind ospitalitatea lor și faptul că am văzut și făcut multe lucruri noi.

Ultima zi, marţi, 12.07, ne-am întâlnit cu domnul Togor, noul custode al rezervației Pețea. I-am prezentat proiectul și am vorbit despre posibile colaborări în viitorul apropiat. I-a plăcut proiectul și inițiativa noastră, deci i-am lăsat o impresie bună.

Acum, probabil vă întrebați de unde am recoltat probele. Punctele alese (notate pe hărți cu puncte galbene) au fost așa gândite încât să arate diferențe în valori. De exemplu, este bine să avem o probă din Lacul cu Nuferi (LcN) deoarece așa ne dăm seama aproximativ ce calități are apa relativ imediat cum iese din pământ şi de asemenea, la sonda de exploatare (activă), deoarece prezintă un mare factor de poluare.

image017

 Legendă :    roz – cursul pârâului Peța (general), galben – punct de prelevare/numele unor zone de interes (general)

Aceasta este harta primei zone de recoltare. De aici izvorăște pârâul Peța și tot aici se află Lacul cu Nuferi. Localitatea Băile 1 Mai este susținută financiar exclusiv de pensiuni, hoteluri și ștrandurile aferente stațiunii. În partea de sus este localitatea Rontău, sector pur rezidențial. Multe gospodării au efectuat forări în zona LcN pentru a face uzufruct de apa termală, mai precis de gigacalorie. Este rentabil să folosești o apă deja încălzită la 80°C și apoi să o deversezi clandestin înapoi în rezervație. Acest lucru, începând de la foraj, este complet ilegal. Nu arătăm cu degetul, dar acest lucru trebuie încetat, deoarece bănuim că este cauza principală pentru secarea și neaprovizionarea rezervației cu apa termală nativă. De asemenea, nu știm nici tipul/starea instalațiilor de termoficare. Și acesta prezintă un factor poluant. Nu ştim dacă ştrandurile din zonă, cel mai mare fiind ștrandul Venus (la intrarea în localitate) au racordat sau nu evacuarea în pârâu (lucru ilegal), dar chiar și simpla lor prezență în zonă este un factor cu impact negativ. Pe baza acestor idei am ales acest punct de recoltare, ZONA LcN.

image018

Puteți observa Ștrandul Venus și confluența pârâului Hidișel (maro) cu Peța (roz). Am ales zona dintre Băile 1 Mai și Rontău deoarece -în mod normal- calitățile apei de izvor nu se schimbă pe o distanță relativ scurtă (<1km), dar cum toate cele menționate mai sus intră în ecuație, este un loc bun pentru a studia efectele așezării omenești asupra pârâului, în stadiu incipient. Asupra Hidișelului nu am efectuat analize, deoarece nu am dispus de timp și volumul de muncă era prea mare și pentru instituții și pentru noi, dar presupunem că este relativ curat organoleptic. Așadar, după toate acestea, am ales ca punct de prelevare pre-confluent ZONA RONTĂU. Aici se formează un ochi de apă limpede, unde se pot observa pești de mărimi respectabile, totuși, nu mari.

image019

Lucrurile se complică după realizarea confluenței, către Oradea. Încercuite cu roșu sunt districtul C.E.T. 1 și zona de depozitare a bauxitei (Oradea era un centru foarte important de fabricare a aluminei prelucrabile), toate dezafectate. În timpul lor de funcționare toată zona suferea din cauza fumului notoriu emanat de aceste tipuri de centrale. Nu știm cât de bine este protejat stratul freatic de efectul depozitării bauxitei și a cărbunilor în această zonă, dar se observă o creștere a cantității indicatorilor față de ZONA RONTĂU (vezi mai jos). Este îngrijorător. De asemenea, și agricultura poate juca un rol în creșterea valorilor. Din această zonă nu am prelevat mostre deoarece nu este accesibilă și am considerat că e de prisos frecvența de recoltare foarte mare.

image020.jpg

Am ajuns în Oradea, mai precis în zona Nufărul 1. Primul punct de prelevare din oraș este la podul Ion Bradu, marcat. Aici Hidișel și Peța sunt complet omogenizate și se poate preleva o nouă probă. Aici ne putem pronunța legat de creșterea valorilor indicatorilor :

-turbiditate (foarte mare, 1.82 NTU -> 15.1 NTU)

-conductivitate (688 µS/cm -> 751 µS/cm)

-fier (0.112 mg/l  -> 0.380 mg/l) (semn că stratul freatic este afectat de depozit și de CET)

-E-Coli (foarte mare, 435 UFC/100ml -> x>2419 UFC/100ml) (semn că comuna Sânmartin poluează pârâul sau Hidișel este poluat bacteriologic), la fel și enterococi intestinali (291 UFC/100ml -> 1986 UFC/100ml)

-azotiți (0.024 mg/l -> 0.062 mg/l)

-fosfați (0.232 mg/l -> 0.695 mg/l)

-halogeni (cloruri) (3.72 mg/l -> 13.9 mg/l)

Aşa arată Peţa de pe podul respectiv:

 

După Punctul de recoltare, la câteva sute de metri distanță se află noul parc Salca, încă în faza de amenajare. Este un parc frumos, dar oare ce impact are asupra Peței? De fapt, ce a fost în locul parcului? O fabrică de bere, care deversa deșeurile în pârâu. Nu se știe de ce natură erau, sau cum au influențat apa, dar adevărul este bine să fie știut. Poate mai sunt, poate nu. O analiză de aproape ar arăta dacă mai există sau nu. Până acolo, procesul de amenajare a terenului ar fi eliberat sol în pârâu. După parcul Salca, înaintea depoului de tramvaie, Peța își realizează confluența cu cel de al doilea afluent, pârâul intubat Adona. Nu știm natura acestei ape deoarece nu avem acces la ea, dar din analize putem zice că duritatea și fierul cresc mult, de asemenea și pH-ul deja este 8 (alcalin).

Cum se prezintă Adona? Probabil vom afla din continuarea proiectului de mediu pe scară largă, daca vom participa și noi la el. Deversări clandestine ar putea apărea de la punctul de colectare 3 la parc, deoarece trece printr-o zonă rezidențială slab dezvoltată. După parc nu se observă țevi care ies din digurile de pământ, până la al patrulea punct de colectare. Aceași hartă ca mai devreme, dar e mai ușor de explicat dacă o vedeți din nou.

image024

Al patrulea punct de colectare, denumit ZONA SONDĂ, după sonda de extracție activă amplasată periculos de aproape de pârâu, este intrigant pentru cercetarea noastră, deoarece aici indicatorii arată că apa este încărcată. Poluarea malului drept este foarte vizibilă, de asemenea, observăm câteva țevi de deversare despre care nu știm nimic concret. Zona este poluată fonic, vegetația și solul suferă tăcut din cauza forajului, dar cel mai tare se reflectă în apa Peței, foarte încărcată. Când am fost la laboratoare, toți cei care au mânuit probele au indicat un miros puternic de sulf de la proba 4, proba SONDĂ. Precizez că în perioada când sonda funcţionează apa este murdară, iar când plouă și activitatea la sondă încetează, apa se curăţă extraordinar.

Sonda dăunează pârâului și mediului proxim foarte mult. Apa capătă o culoare cenușie, vizibilitatea este redusă și malurile sunt toate cenușii, în special în aval.

 

Peța mai apoi traversează campusul universitar, leagănul studenților de felurite naţionalități, care caută educație calitativă într-un complex universitar prestigios, chiar faimos, încă de prin 1900. Campusul Parțium se întindea până după granițele actuale cu Ungaria.

Destul cu istoria, revenim la Peța. Universitatea deține o sondă de foraj la mare adâncime (2000 m) în curtea campusului pentru a analiza apa Peței.

Am primit un buletin de analize efectuate de studenții care monitorizează sonda. Aceste măsuratori sunt comparate cu altele, cele făcute in Islanda, singura zonă în afara uscatului continental european care are râuri de apă geotermală native, zona fiind vulcanică, foarte activă.

Extras dintr-un document trimis de doamna profesoară Oana Stănășel, cadru universitar cu studii aprofundate despre apa geotermală, un colaborator important pentru proiectul nostru. Citez:

Componentul analizat Valoarea
pH 6.5
CO2 208
B 25.2
SiO2 49
Na 39
K 7.1
Mg 34
Ca 275
Cl 20.6
SO4 664
Fe 0.5
Mineralizaţia 1140

„Compoziţia chimică a apelor geotermale provenite de la forajul 4796 (curte Universitate), în mg/l.

Sonda a fost forată în 1981 la o adâncime de 2000 m. Temperatura apei la suprafaţă este de 84oC. Debitul este de aprox. 50 l/s. Debitul a fost mărit prin folosirea unei pompe ce a fost montată de o firmă din Islanda.”

După campus, imediat urmează zona comercială Real (Auchan) – piața publică Obor (Ocska). Solul din zonă, în special în spatele hipermarket-ului este foarte nisipos, alb. În zona podului de lângă care am prelevat cea de-a cincea și ultima probă este foarte poluată cu deșeuri menajere, în special lângă apă. Asemănător ZONEI SONDĂ, apa din ZONA REAL este poluată aproape la fel ca și în ultimul punct de recoltare. Nu am observat conducte neoficiale ieșite din maluri.

Zona de deversare nu ne este accesibilă așa că am cerut un buletin de analiză de la A.B.A. Crișuri.

Peța este, înainte să se verse în Crișul Repede, un colector de apă de irigație de la un teren cultivat din proximitate. Se deduce faptul că se folosesc îngrășăminte pe bază de azot, dăunătoare mediului și a viețuitoarelor, în special a pânzei freatice. Vremea în ultimele luni a fost foarte ciudată, și mă refer la ploile abundente, din două în două zile, pentru o perioadă destul de lungă. Mă îngrijorează faptul că a ajuns mult sol în Peța și stratul freatic a fost afectat de toate îngrășămintele spălate. Aceste analize poate sunt eronate, luând perioadă de referință un sezon, din această cauză. Totuși, dacă vremea nu se stabilizează, atunci fie totul va trece la un nou normal (măsurat de noi), fie se va agrava.

În orice caz, nimic din ce se întâmplă nu este bine pentru rezervație, pentru natură în general. Orădenii trebuie să fie mai cu băgare de seamă, iar înaintea lor statul și instituțiile lui. Ne bazăm pe dedicația noului custode, dl. Togor, și sperăm că va cataliza procesul de reabilitare a ecosistemului Peței prin alierea cu ONG-uri și colaborarea cu elevi dedicați, ca noi și ca alții. Există speranță, trebuie doar să ne deschidem ochii!

Acum, o hartă care cuprinde Peța de la izvor la vărsare :Rezervația Naturala Pețea are nevoie de noi să o apărăm și să o reabilităm, și chiar nu contează dacă stăm peste stradă cu Lacul cu Nuferi sau la 500 km distanță.

image001

Sper că v-a aprins interesul și v-a plăcut. Până la urmă, pentru a evalua corect impactul unui proiect trebuie ca fiecare cititor să își analizeze emoțiile legate de tema studiată. Dorim sa credem că sunt puternice și pozitive!

Echipa participantă:
Andrei Oros – elev
Raul Ștefan Pantiș  –  elev
Mirela Ardelean – profesor coordonator

Bibliografie :
Poza 1 : www.infopensiuni.ro
Poza 2 : www.eco-csr-news.ro
Poza 3 : www.oradeamagazin.ro

Restul fotografiilor au fost realizate de echipă cu acordul personalului instituțiilor vizitate.
Toate pozele făcute de pe orbita sunt proprietatea Google® și a companiilor care dețin sateliții cu care s-au fotografiat zonele respective.

ANDREI OROS

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: