Cu ocazia Zilei Naţionale a României, Liceul Onisifor Ghibu a organizat un concurs de eseuri cu tema „De ce să fiu mândru că sunt român?” Cei patru autori ai textelor câştigătoare au fost anunţaţi în cadrul reuniunii festive de pe platoul şcolii, cu ocazia marcării în avans a zilei de 1 Decembrie. Puteţi citi începând de azi câteva din lucrările înscrise în concurs. În continuare, eseul lui VALENTIN PETRICĂU din clasa XI E.
Sunt mândru că sunt român deoarece am avut privilegiul şi norocul fantastic de a mă naşte împreună cu fratele meu geamăn chiar de Ziua naţională a României, pe data de 1 decembrie 1996.
De mic copil, am avut o pasiune înrăită pentru a face fotbal. Când m-am apucat de acest sport, la vârsta de 8 ani, mi-am dorit să joc pentru echipa naţională a României. Munca şi seriozitatea la antrenamente, ca şi meciurile oficiale, m-au recompensat prin evoluţie. După câţiva ani de performanţă cu echipa de fotbal, mi s-a îndeplinit cel mai frumos vis: am fost chemat să joc la reprezentativa de juniori sub 17 ani a României. M-am bucurat enorm, visul meu devenise realitate.
Nu o să uit niciodată când am jucat primul meci cu echipa naţională, când am intrat pe teren, îmbrăcat în echipamentul României, ascultând Imnul naţional, „Deşteaptă-te, române!”, strofa a doua:
„Acum ori niciodată
Să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge
Un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi
Păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte,
Un nume de Traian!”
După intonarea Imnului, mi-am dat seama cum e să fii cu adevărat român, am avut o stare de fericire extremă, simţeam că îmi fuge terenul de sub picioare, iar când a început meciul, mi-am dat viaţa pe teren. În acel moment, pentru mine nu conta decât să câştigăm şi să apărăm cu succes drapelul României.
În ţara asta în care m-am născut simt că este casa mea. Sunt cu adevărat mândru că sunt român şi, oriunde voi călători în lumea aceasta, niciodată nu mă voi ruşina de acest lucru.
VALENTIN PETRICĂU
Recent Comments