„Visul meu este să devin profesorul ideal”

Datorită numărul mare de colegi ai profilului filologie-jurnalism, și nu numai, care aleg ca viitoare facultate pe cea de litere, le vin în ajutor cu acest interviu acordat de către unul din studenții Facultății de Litere Oradea.

 

LIGIA ŢIBURCĂ

LIGIA ŢIBURCĂ

REPORTER: Ce te-a determinat să aplici la Facultatea de Litere?

STUDENT: În primul rând, dintotdeauna mi-am dorit să devin profesoară de română. De mică îmi plăcea să îi dau teste surorii mele și să le corectez. Adevărul e că nu ai prea multe opțiuni după ce termini Facultatea de Litere, dar cea de a deveni profesoară e principală. Pe lângă asta, îmi place foarte mult să citesc și, uneori, să scriu.

 

REPORTER: Cum se desfășoară admiterea? După ce criterii se selectează viitorii studenți?

STUDENT: Pur și simplu îți depui dosarul după care urmează două examene de admitere în limba străină la care aplici. Eu am dat examenele în engleză pentru că am aplicat la Română-Engleză. Unul scris, bazat pe exerciții de gramatică relativ ușoare și unul oral în care ești întrebat de ce ai aplicat la Facultatea de Litere, iar dacă răspunsul tău e pentru că vrei să devii profesor, te vor întreba cum consideri că ar trebui să fie un profesor-model. Încă încerc să îmi dau seama de ce există aceste examene, pentru că nu se ține cont de ele. Principalul criteriu de diferențiere a studenților e media de la bacalaureat. În funcție de aceasta, îți vei plăti sau nu studiile.

 

REPORTER: Câte locuri sunt disponibile, care e durata studiilor și care e taxa de școlarizare pe an?

STUDENT: Din 120 de locuri la Facultatea de Litere, 80 sunt la fără taxă. E destul de greu să nu fii printre cei care nu își plătesc studiile, ultima medie la fără taxa fiind puțin peste 7. Durata de școlarizare este de trei ani, iar taxa anuală este de 2.400 RON.

 CUM SE INTRĂ LA FACULTATEA DE LITERE ORADEA

REPORTER: Care e părerea ta despre Facultatea de Litere și ce le recomanzi viitorilor aplicanți?

STUDENT: Părerea mea despre Facultatea de Litere? Hmm. Nu una foarte bună. Din câte am auzit până acum, cam toate facultățile se confruntă cu lipsa de interes a profesorilor față de studenți. Am terminat un an la Facultatea de Litere; din păcate nu am rămas cu nimic ce m-ar putea ajuta în viitor pe când voi fi profesoară. Nu voi preda niciodată The Canterbury Tales nimănui și nu mă va întreba niciodată nimeni cum îi chemă pe pelerinii din acele povești și care sunt trăsăturile lor principale sau cântecul de leagăn pentru băieți sau fete. Ba mai mult, mi s-a predat un semestru întreg Eminescu și opera sa. Înainte de examen mi-am luat frumos caietele din liceu și le-am reînvățat. Profesorul de literatură română și-a greșit ocupația, în opinia mea. Vă veți lămuri singuri de ce cred asta.

Îmi pare rău să spun că sistemul românesc pune atât de mult accentul pe toceală și să știi toate lucrurile neimportante care la un moment dat i-au fascinat pe alții, când ai putea să îți ocupi timpul și creierul cu ceea ce te interesează și îți place. Nu suntem încurajați să descoperim noi ce ne fascinează și ce vrem să studiem. Ce suntem puși să facem e muncă de robot care uită tot ce a învățat imediat după examen.

Nu pot să spun că toți profesorii sunt la fel. Am avut profesori în anul I, exclusiv de engleză, care mă făceau să cred deseori că am făcut alegerea corectă în ceea ce privește facultatea. Datorită lor, dorința mea rămâne aceeași: să devin profesoară de română și engleză. Sper ca măcar în anii care urmează să pot acumula informația de care am nevoie, încât să devin un profesor care își cunoaște bine materia.

 

REPORTER: De ce îți dorești să devii profesoară?

STUDENT: Cred că asta îmi este chemarea. Eu văd un alt fel de sistem de învățământ, în special un alt sistem sau mod de predare. Slujba profesorului e să își facă înțeleasă lecția. Poți face asta numai printr-un mod original de captare a atenției, astfel încât lecțiile să nu fie lungi și plictisitoare, ci atractive și antrenante. Unii vor spune că nu îți ajung 50 de minute să adaugi ceva lecției încât să nu fie numai dictare și explicare. Nu, dacă nu ajungi la timp în clasă. 50 de minute sunt suficiente să faci un joc, să vizionezi un scurt filmuleț introductiv, să faci un rebus cu cuvintele pricipale din lecție, sunt atâtea moduri prin care poți să faci din elevi micii tăi ucenici care nu se vor ruga să nu ajungi la timp în clasă, ci să te aștepte nerăbdători să îi mai surprinzi cu ceva nou; te vor iubi numai pentru că ești diferit și original; vei fi profesorul preferat. Ăsta e visul meu! Să devin un alt fel de profesor.

a consemnat ANDREI ŢIBURCĂ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: