O ştire diferită

CAMELIA IEREMIAŞ

Imi place sa scriu, imi doresc sa scriu sau cred ca acest lucru este unul dintre putinele mele pasiuni. Simt ca ar trebui sa scriu si eu ceva, un articol, o stire sau poate ceva care sa atraga  atentia cititorului, dar parca fara a sti cum sa numesc aceasta scriere sau ce tema sa abordez. Am vrut sa scriu felurite lucruri  pe care apoi sa le vad postate pe site-ul http://www.logopaper.wordpress.com, dar parca nu gasesc nici un subiect sau poate refuz sa vad vreo rubrica in care sa ma incadrez. Ei bine, tocmai despre acest lucru m-am decis sa scriu. Vreau sa cred ca, la fel ca si mine, mai sunt persoane care au ceva de spus, dar nu se regasesc „în tipare”.

CAMELIA IEREMIAŞ

Constatam zi de zi, fel de fel de lucruri care roiesc in jurul nostru, care cu permisiunea noastra sau in mod fortat doresc sa se implice in viata noastra, pe care noi o mai numim si viata personala. Nu este de multe ori alegerea noastra sa avem parte de unii oameni, de unele subiecte de discutie, sau de ce nu, de unele situatii neplacute care isi fac, neangajate, rolul in mica noastra piesa de teatru. Ei bine, cu zambetul pe buze sau cu lacrimi in ochi trecem deseori peste aceste situatii, iar mai apoi le vedem ca o incercare care, zicem noi, ne-a facut mai tari, pe cand adevarul poate fi cu totul diferit: o incercare prin care am trecut ne-a transformat in persoane mai sensibile, mai influentabile, poate mai credule.

Nu ai mereu in gand un subiect despre care sa vorbesti, cu atat mai mult sa scrii. Da, deseori vedem o stire, un articol in tot ceea ce se afla in jurul nostru, dar de multe ori am vrea sa scriem noi, parerea noastra, un fel de ,,stire”, daca o putem numi asa, vazuta subiectiv, prin ochii nostri, incarcata cu sentimentele noastre si ideile care in acel moment ne bombardeaza gandirea. Am avut parte de multe de situatii in care stiam ca trebuie sa realizez o stire, o stire in adeavaratul sens al cuvantului, dar sa-mi inchipui in sinea mea un alt tip de lucrare fata de cea pe care am sa o predau celui care mi-o cere, celui care asteapta ceva de la mine.

Consider ca trebuie sa treci peste anumite sentimentalisme pentru a putea realiza o stire care sa intereseze strict cititorul, in care sa nu implici trairile, gandurile, sentimentele care te incearca, adica acel moment in care trebuie sa dai o informatie concreta. Deseori insa s-ar putea sa nu poti face asta – ei bine, atunci apar articolele gen celui pe care eu l-am redactat acum.