De vorbă cu un snake-lover

Pe lângă jurnalism, Iulia Stoica dintr-a 12-a B are o pasiune cu totul particulară: deţine o mini-arcă a lui Noe, în care piesa de rezistenţă e un boa constrictor, răsfăţat cu numele Petch.

– Iulia, spune-ne ce animale – să le spunem „de casă” – deţii în prezent?

– Momentan, am trei şerpi, un câine şi doi şoareci, intenţionez să îmi cumpăr încă doi şerpi mult mai mari şi un dihor. Deţin doi şerpi din specia Corn Snake, Dizy şi Stich, pe care îi am de un an. Al treilea e un boa constrictor, Petch, pe care-l am de cinci luni.

– Ce te-a atras atât de mult la şerpi?

– Când eram mai mică, tatăl meu mi-a adus de pe câmp un şarpe. Nu l-am ţinut decât o zi, dar aşa a început pasiunea mea pentru ei. Când am văzut un prieten din Anglia că şi-a luat un şarpe, mi-am dorit şi eu. Şi aşa i-am avut. Oriunde merg, îi iau cu mine.

– Cu ce îi hrăneşti?

– Cum ziceam, am doi şoareci, care fac pui; unii devin mâncare pentru şerpi, iar pe alţii îi congelez pentru mai târziu. Şerpii mănâncă o data pe săptămână sau la o săptămână şi jumate, depinde.

– Spune-ne câte ceva despre aceste vieţuitoare.

– Şerpii trăiesc cam 20-25 de ani. Cei din specia Corn Snake (Dizy şi Stich) pot ajunge până la teri metri; acum au în jur de un metru, dar sunt subţiri. Petch (boa) are deocamdată cca. 70 cm şi ajunge până la 5 metri, poate chiar mai mult. Depinde cum îi hrăneşti. Petch e foarte cuminte şi liniştit, dar muşcă destul de rău când e supărat. Ceilalţi doi sunt foarte agili şi rapizi, nu muşcă niciodată, aşa că nu sunt deloc periculoşi. Nu am avut probleme cu ei, atâta tot că Dizy a ieşit odată afară şi a trebuit să-l caut o zi întreagă.

– O întâmplare amuzantă?

– De obicei îi separ când mănâncă, dar într-o zi, după ce i-am dat lui Dizy un şoarece să-l mănânce, separat, l-am pus alături de Stich. Pe Stich nu l-am mai scos din terariu şi i-am dat să mănânce în compania lui Dizy. Pe când Stich începea să mănânce, Dizy a dat să-i fure şoarecele, iar eu, cu un liniar, am încercat să-l ţin departe de el.

– Nu e foarte amuzant…

– Hei! Sunt şerpi, nu câini.

– De cât spaţiu au nevoie?

– Au nevoie de un terariu în care să se poată lungi şi întinde complet. Dacă nu au, trebuie scoşi afară zilnic la mişcare. Însă în cazul meu, doar pe Petch îl scot zilnic, pentru că ceilalţi doi au un terariu imens.

– Cât timp intenţionezi să-i păstrezi?

– Nu-i voi da niciodată. Anul viitor mă mut la casă, iar tatăl meu a făcut o cameră specială pentru ei, cu încălzire în pereţi şi podea. Tati îi adoră. Pe mama n-o deranjează, nu stă cu noi, dar îi sunt recunoscătoare pentru că ea mi l-a cumpărat pe Petch. Oricum, nu împărtăşesc teama sau repulsia oamenilor faţă de şerpi.

a consemnat Eliza Oşan