Am ales „Hoțul de cărți” pentru că mi s-a părut interesantă povestea și mai ales faptul că acțiunea are loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu știam exact la ce să mă aștept când am început cartea, dar pe parcurs am ajuns să fiu tot mai curioasă de ce o să se întâmple cu personajele.
Povestea o are în centru pe Liesel, o fată care ajunge să trăiască în Germania în timpul războiului. Ea începe să fure cărți și, de aici, ajunge să descopere o lume diferită. Mi-a plăcut faptul că Liesel nu este prezentată ca un personaj perfect. Face greșeli, este curioasă, se enervează, se atașează de oameni și încearcă să înțeleagă lucrurile care se întâmplă în jurul ei.
Personajele mi s-au părut, în general, partea cea mai bună a cărții. Mi-a plăcut în special prietenia dintre Liesel și Rudy, pentru că pare sinceră și naturală. Și familia la care ajunge Liesel mi s-a părut interesantă, mai ales pentru că fiecare personaj are felul lui de a reacționa la probleme.
Au fost și momente în care mi s-a părut că acțiunea merge puțin mai greu și nu am fost la fel de prinsă de carte. Totuși, au fost suficiente momente care m-au făcut să vreau să continui. Spre final, am început să mă atașez destul de mult de personaje, iar unele întâmplări chiar m-au afectat mai mult decât mă așteptam.
Cred că cel mai mult mi-au plăcut momentele simple dintre personaje. Într-o poveste în care se întâmplă atât de multe lucruri grele, mi s-a părut că prietenia și micile momente de liniște fac cartea mai ușor de simțit și de înțeles. Per total, mi-a plăcut „Hoțul de cărți”. Nu este o carte pe care aș spune că am citit-o foarte ușor, dar este una la care m-am gândit și după ce am terminat-o. Mi-au plăcut personajele, povestea și felul în care este prezentată perioada războiului prin viața unei fete.
Aș recomanda-o cuiva care vrea să citească o poveste mai serioasă și emoționantă, dar care să nu fie plictisitoare.
REBECA GUI
