Naționala României a semnat o victorie de mare preț pe o Arenă Națională arhiplină, impunându-se cu 2-1 în fața reprezentativei Poloniei, într-un duel tacticizat din runda a cincea a grupelor Ligii Națiunilor.
După un act inaugural în care ambele selecționate au mizat pe prudență și pe un „centru” ultra-aglomerat, cu liniile compacte și puține spații lăsate adversarului, tabela a rămas intactă la cabine. Jocul s-a deschis total după pauză, elevii lui Gheorghe Hagi turând motoarele și mutând centrul de greutate în jumătatea adversă. Tensiunea s-a risipit în minutul 68, când Alexandru Cicâldău a speculat impecabil o indecizie în defensiva oaspeților, finalizând cu sânge rece din interiorul careului. Valul ofensiv a continuat, iar patru minute mai târziu, în minutul 72, Dennis Man a semnat o execuție de manual: o finalizare plasată de la marginea careului care l-a lăsat fără replică pe portarul polonez, ducând scorul la 2-0 și declanșând fiesta în tribune.
Oaspeții, forțați să iasă la joc și mizând pe pedigree-ul unor fotbaliști de top, au mutat ofensiv și au pus o presiune masivă în careul nostru. Polonia a reușit să reducă din diferență în minutul 82, prin Marcel Reguła, transformând prelungirile într-un adevărat asediu la poarta României. Într-un final tensionat, marcat de momente de suferință și sacrificiu, „tricolorii” au închis spațiile, au rezistat presiunii aeriene și au gestionat inteligent minutele de prelungire, adjudecându-și trei puncte vitale care spală impresia lăsată de pașii greșiți din ultimele partide.
În opinia mea această victorie vine ca o gură de oxigen absolut necesară pentru „tricolori”. După un șir de rezultate negative care au pus la încercare răbdarea suporterilor și au adus multe semne de întrebare în jurul echipei și selecționerului, succesul cu Polonia demonstrează că sub comanda lui Hagi există o reacție de orgoliu și o capacitate reală de redresare. Nu a fost un meci perfect, iar momentele de suferință din final arată că mai avem de lucru la capitolele gestionării avantajului și siguranței defensive, dar cele trei puncte și curajul arătat după pauză sunt exact combustibilul de care naționala avea nevoie pentru a ieși din criză și a privi cu încredere spre viitor.
GEORGE ZBÎRCE











