Filmul ,, Freedom Writers ’’ este o peliculă profundă și emoțională despre puterea educației, care mi-a plăcut în mod deosebit datorită mesajului său puternic. Acest film scoate în evidență problemele grave ale societății, cum ar fi rasismul, violența și lipsurile sistemului educațional.
În ceea ce privește relațiile dintre personaje, legătura dintre profesoara Erin Gruwell și elevii ei din clasa 203 este elementul central. La început elevii o privesc ca pe un intrus dintr-o lume privilegiată. Totuși, prin dovezi constante de implicare autentică, Erin devine singurul adult din viața lor care crede cu adevărat în ei, transformându-se dintr-o simplă profesoară într-un mentor. Elevii învață să-și folosească vocea prin scris, nu prin violență.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care profesoara lor a reușit să le câștige încrederea. Ea le-a oferit jurnale în care tinerii au început să-și scrie liber poveștile dureroase. Scena care mi-a plăcut în mod special a fost cea cu ,, jocul liniei ’’ . Când pășesc pe banda de pe podea, adolescenții realizează că, deși fac parte din grupuri rivale, împart aceleași traume și suferințe. Împărtășirea poveștilor prin jurnale îi determină să renunțe la etichete și din rivali de moarte, clasa 203 devine o familie unită.
Pe de altă parte, un aspect care nu mi-a plăcut a fost atitudinea celorlalți profesori și a conducerii școlii, care dădeau dovadă de o răutate greu de înțeles. Aceștia refuzau să le dea elevilor cărți noi și considerau orice efort o pierdere de timp. De asemenea, consider că schimbarea radicală a elevilor, care erau extrem de violenți, s-a produs un pic prea ușor si repede în film. În realitate, un astfel de proces ar fi necesitat mai mult timp.
În concluzie, filmul mi-a lăsat o impresie puternică deoarece arată cum empatia unui singur om care crede în tine poate schimba destine și poate învinge discriminarea.
DORA TOADER
