La ora de română, profesorul de la clasă a propus să ne uităm la filmul „Anonymous”, regizat de Roland Emmerich. Filmul are o perspectivă a culiselor Angliei pe timpul când trăia Regina Elisabeta, transformând istoria celui mai mare poet al epocii respective într-un film politic. Filmul gravitează în jurul unei teorii a conspiratiei, ideea că William Shakespeare a fost un analfabet și un oportunist, în timp ce adevăratul autor al capodoperelor era Edward de Vere, Contele de Oxford. În acest sens, filmul nu mai este o biografie, o descriere a vieții lui Shakespeare, ci un film în care se abordează teme de manipulare politică, sacrificiu și puterea cuvântului.
Într-o epocă în care teatrul era considerat o artă vulgară, un joc al diavolului, dar și o armă politică periculoasă, Edward este condamnat la tăcere din cauza regulilor puritaniste ale Angliei de pe atunci. Însă dorea să-și vadă ideile scrise, puse pe o scenă și jucate în fața oamenilor, așa că îi dă toate scrierile lui unui regizor de teatru de pe atunci, Ben Jonson. Punând piesele lui Edward în scenă, oamenii cereau să vadă cine este scriitorul acestor capodopere, iar nevoit, un actor al lui Ben a luat tot creditul și toate laudele, devenind un scriitor de piese îndrăgit de oameni. Ce nu știau ei însă, era faptul că acel actor nu era de fapt scriitorul operelor, ci doar un analfabet, care mai juca în piesele de teatru. Și acum vine întrebarea: este mai bine să vorbim sau să murim? Vedem că din această întrebare vine și aspectul tragic al filmului, pentru că Edward a decis să vorbească, chiar dacă nu în forma lui de Conte, însă pentru ca arta să supraviețuiască, iar ideile politice să fie expuse lumii, era nevoie de un sacrificiu imens, adică moartea identității.
Pe lângă lumea literară a filmului, acesta explică și abordează și subiecte politice, adică succesiunea tronului reginei Elisabeta I. Piesele de teatru nu sunt doar divertisment, ci devin instrumente de propagandă pentru a manipula masele de oameni, ca să poată începe o revoluție. Prin toate secretele de stat, Edward află de la sfetnicul reginei Elisabeta, Cecil, că este fiul nelegitim al reginei, dar totodată Edward a fost în tinerețe amantul reginei Elisabeta, aceștia totodată având un copil, pe Henry, care devine Conte de Southampton. Edward, auzind asta, își transformă viața proprie într-o dramă mai întunecată decât toate dintre tragediile sale. Un alt secret sunt sforile strânse de familia Cecil pentru a-l pune la succesiunea tronului pe Jacob, rege al Scoției.
În final, filmul se termină într-o meditație profundă. Revolta aprinsă și dorită de către Edward eșuează, iar fiul lui, Henry, este condamnat la moarte. Însă pentru a-și salva fiul, Contele de Oxford acceptă un pact, acela de a renunța definitiv la operele sale. Edward moare ca un anonim; toată familia lui erau oameni de succes, iar el a fost un nimeni, nu a avut succes, doar și-a consumat viața trăind în minciuni și în măritișuri planificate în care nu era fericit deloc. Toate operele lui au fost date lui Ben, care le-a păstrat cu foarte mare grijă și care a reușit să le salveze dintr-un incendiu cauzat de către Cecil.
Filmul este unul care abordează teme foarte sensibile, cum ar fi libertatea de exprimare în domeniul politic, dorința de validare sub orice preț și decizia tragică dintre a muri fără să te exprimi sau a muri pentru că ai reușit să-ți exprimi opinia.
ANDREI URSZ











