Filmul The Great Debaters, regizat de Denzel Washington (2007) este o drama bazata pe o poveste adevarata a profesorului Melvin B. Tolson de la colegiul Wiley din Texas în 1935. Acesta și-a inspirat elevii sa formeze prima echipa de debate a școlii, care urmează sa concureze împotriva Harvard-ului în campionatul național de dezbateri.
Aceștia erau prima echipa de la un colegiu istoric de culoare care a concurat vreodată împotriva Harvard-ului. Ce au făcut aceștia ca sa ajungă aici? În anii 1930, din cauza legilor rasiale dure, echipele de culoare aveau voie sa concureze doar intre ele dar aceasta bariera invizibilă a fost ruptă de profesorul Melvin B. Tolson, care a primit după nenumărate scrisori trimise, un răspuns înapoi din partea Harvardului care a acceptat sa concureze împotriva lor.
Acceptarea invitatiei a pus o presiune înaltă pe membrii echipei de debate, James Farmer Jr., Henry Lowe, Samantha Booke. Aceștia au aflat înaintea plecării, în gara de tren, ca îndrumătorul lor, profesorul Melvin B. Tolson, nu putea sa părăsească orașul din cauza unor probleme cu legea legate de șerifului rasist. Aceștia nu au avut de ales si au plecat spre Harvard, lăsându-l pe îndrumătorul lor în urma.
Dupa nenumărate zile în care membrii echipei de debate au fost subestimați si judecați au ajuns în campusul Harvardului, unde au mai fost încercați din nou. Organizatorii concursului au decis în ultimele 48 de ore ca vor schimba tema dezbaterii, după luni de pregătire. Echipa când a aflat vestea, de la un angajat al campusului, au pierdut orice speranța, dar tânărul James Farmer este cel care a reușit sa ii ajute sa recâștige încrederea membrilor si sa ii motiveze sa nu se dea bătuți. Acești tineri de culoare au trăit într-una dintre cele mai grele perioade pentru afro-americani, au indurat nenumărate acte de rasism împotriva lor, dar nimic nu i-a oprit, așa ca s-au asigurat ca nimic nu-i va oprii nici în acest moment crucial.
Urmează Ziua Dezbaterii, suspansul si emoțiile unei întregi tari sunt la cote maxime. Pentru prima data în istorie o echipa de dezbateri a unui colegiu afro-american concurează împotriva celei mai prestigioase academii existente, Harvard.
Dezbaterea începe, iar prima care sparge gheața este Samantha Booke. Ea vorbește cu pasiune despre moralitate, însă echipa de la Harvard replică imediat cu o logică juridică impecabilă. Studentul alb de la Harvard urcă la tribună extrem de sigur pe el. Acesta explica publicului că legea este singurul lucru care ne separă de haos. Argumentul lui este simplu și tăios: dacă fiecare om ar decide singur ce lege este bună și ce lege este rea, societatea s-ar prăbuși în anarhie. Acest argument creează panica în echipa si ii face pe membrii sa realizeze ca discursul pe care ei l-au pregătit acasă nu este destul de puternic pentru a dobori argumentul opoziției.
Lowe ia o decizie radicală: îl trimite în arenă pe tânărul echipei, James Farmer Jr., spunându-i: „Folosește-te de ceea ce ai văzut. De adevărul tău.”
Tânărul James, de doar 14 ani, urcă la tribună cu pași timizi, dar cu o determinare de neclintit în privire. În acel moment, el nu mai citește de pe foi. Începe să vorbească din suflet, punând în contrast „statul de drept” invocat de Harvard cu realitatea cruntă din Sud de care acesta a suferit toasta viața ca afro-american.
El dă glas tuturor nedreptăților: de la legile absurde care le interziceau persoanelor de culoare dreptul la proprietate sau la educație, până la momentul de groază trăit de echipa lor pe drum, imaginea omului de culoare linsat și ars pe marginea drumului, mulțimea din populatia majoritara zâmbea, iar „legea” nu făcea nimic. Sala, inițial ostilă și superioară, amutește complet. Cuvintele puștiului au o forță atât de mare încât transformă o discuție teoretică despre legi într-o chestiune de viață și de moarte, de umanitate versus cruzime.
După ce James își încheie discursul cu replica genială a Sfântului Augustin „O lege nedreaptă nu este lege deloc”, în amfiteatru se așterne o secundă de liniște deplină, urmată de o explozie de aplauze. Juriul se retrage, iar la întoarcere pronunță verdictul: Câștigătoare este echipa de la Colegiul Wiley! Sala izbucnește în uralate iar profesorul Tolson, care și-a făcut apariția în secret, aplauda si este mândru de elevii lui din spatele amfiteatrului.
Ziua dezbaterii se încheie nu doar cu un trofeu, ci cu o barieră rasială dărâmată pentru totdeauna prin puterea cuvântului si o morala: „Nu toate legile merita sa fie respectate”.
LAURENȚIU GAVRILAȘ
LOGO paper 