Clasa a XII-a sună mereu important. „Anul maturității”. „Anul decisiv”. „Anul care îți schimbă viața”. Așa ni se spune. În realitate, pentru mulți dintre noi, e anul în care înveți pe de rost zeci de comentarii și formule, dormi puțin și te întrebi dacă asta chiar înseamnă maturizare.
Bacalaureatul ar trebui să fie un examen al maturității. Așa îi spune numele. Dar sincer, de multe ori nu se simte așa. Se simte mai degrabă ca un maraton de memorare. Comentarii învățate cuvânt cu cuvânt. Eseuri repetate până le știi mecanic. Definiții care trebuie reproduse aproape identic ca să iei punctajul maxim.
Nu zic că nu trebuie să înveți. Normal că trebuie. Dar uneori am senzația că nu contează cât ai înțeles, ci cât ai reușit să reții exact cum trebuie. Parcă nu e despre ce gândești tu, ci despre cât de bine poți reda ce „se așteaptă” să scrii.
În jurul meu, colegii sunt stresați. Unii par siguri pe ei, dar majoritatea recunosc că le e frică. Frică să nu pice un subiect neașteptat. Frică să nu uite un citat. Frică să nu se blocheze. Nu prea am auzit pe nimeni spunând: „Abia aștept să demonstrez cât am crescut ca persoană.” Mai degrabă aud: „Sper să pice ce am învățat.”
Maturitatea, din punctul meu de vedere, nu înseamnă să știi un comentariu de 3 pagini. Înseamnă să poți gândi singur, să îți susții o idee, să îți asumi greșelile și să mergi mai departe. Înseamnă să înveți să te organizezi, să îți gestionezi emoțiile și să nu cedezi sub presiune. Iar da, Bacul te învață ceva despre presiune. Acolo chiar pot spune că te „călește”.
Poate că examenul nu e doar memorare. Poate e și despre disciplină. Despre rezistență. Despre cum reacționezi când simți că totul apasă pe tine în același timp. Dar mi-aș dori să fie mai mult despre gândire și mai puțin despre reproducere mecanică.
La final, cred că Bacalaureatul e undeva la mijloc. Nu e nici complet „examenul maturității”, dar nici doar un maraton de memorare. Depinde mult de fiecare dintre noi ce rămâne după. Dacă rămâne doar oboseala și materia uitată în câteva luni, atunci da, a fost doar memorare. Dar dacă rămâne lecția că ai putut duce ceva greu până la capăt, poate că acolo începe, de fapt, maturitatea.
Și poate adevărata maturitate nu e nota de pe diplomă, ci felul în care ieși din perioada asta.
DENISA FURTOS
LOGO paper 