Girl in the Picture este un documentar Netflix din 2022 regizat de Skye Borgman, o incursiune în lumea crimei reale care transcende granițele genului true-crime pentru a deveni o meditație asupra identității, traumei și imposibilității de a repara trecutul.
Totul începe ca un mister clasic: în 1990, pe marginea unei șosele din Oklahoma City este găsită o femeie grav rănită, iar în scurt timp moare. Împreună cu ea dispare și fiul ei de doi ani. Această descoperire detonează o anchetă care, deși pare simplă la început, scoate la lumină decenii de secrete, alterări ale identității și un abuz inimaginabil.
Documentarul navighează prin trecut folosind o combinație de: interviuri cu anchetatori, inclusiv un fost agent FBI, prieteni și rude ai familiei, imagini de arhivă și fotografii de familie, recreeri cinematografice discrete și mărturii personale ale celor care au cunoscut victima sub nume diferite.
La suprafață, Girl in the Picture este o poveste de crimă și investigație. Dar ceea ce îl diferențiază este focalizarea asupra victimelor, nu asupra criminalului sau senzaționalului. Regizoarea Borgman țese firul narativ în jurul umanității pierdute, a viselor trunchiate și a efectelor devastatoare asupra tuturor celor implicați.
Un alt element definitoriu este felul în care filmul abordează identitatea și memoria: femeia găsită fără viață nu era cine spunea că este. Această descoperire nu este un simplu twist, ci punctul de plecare al unei investigații despre cine suntem când fiecare piesă a trecutului tău a fost falsificată.
Deși Girl in the Picture pare, la prima vedere, o poveste extremă, petrecută în Statele Unite, documentarul vorbește despre realități care există și în viața noastră de zi cu zi: abuzul invizibil, lipsa de protecție a victimelor vulnerabile și eșecul sistemelor care ar trebui să intervină la timp.
Povestea femeii fără identitate clară, manipulată și controlată ani la rând, arată cât de ușor poate cineva să dispară „la vedere”. Ea avea prieteni, colegi, profesori care o considerau inteligentă și ambițioasă, dar nimeni nu a văzut sau nu a putut opri abuzul constant din spatele imaginii publice. Aceasta este o realitate dureros de familiară și în societatea noastră.
Un exemplu dureros din România care reflectă temele documentarului este cazul Caracal (2019). Alexandra Măceșanu, o adolescentă răpită și sechestrată, a reușit să sune la 112 și să ceară ajutor. Cu toate acestea, instituțiile statului au eșuat: intervenția a fost întârziată, informațiile nu au fost corelate, iar semnalele clare de pericol nu au fost tratate cu urgența necesară.
În ambele cazuri, nu lipsa informațiilor a fost problema, ci lipsa empatiei, a reacției rapide și a responsabilității.
Documentarul nu este doar o poveste șocantă, ci un avertisment: indiferența ucide la fel de sigur ca violența!
ELISA MARIA CANALAȘ
LOGO paper 