- nume comun: brad
- denumire științifică: Abies alba
- ordin: Pinales; familia: Pinacee
- simbolism: viața veșnică, tinerețea şi vigoarea, curajul şi verticalitatea
În tăcerea solemnă a pădurilor de munte, acolo unde vântul își spune poveștile în limba frunzelor veșnic verzi, bradul se înalță ca un străjer al timpului și al memoriei. Încă din zorii miturilor, el a fost mai mult decât un simplu arbore — a fost legătură între cer și pământ, între viață și moarte, între început și sfârșit.
Bradul respiră cu răbdare secolele, adunând în coroana sa rugăciuni, doruri, jurăminte și lacrimi. A vegheat nunți și înmormântări, a fost dus pe umeri de flăcăi și plâns de mame, a fost decorat cu flori și cântat în colinde. În inima poporului român, bradul nu este doar copac, ci un simbol viu — al tinereții, al speranței, al sufletului care nu piere.
Bradul (Vasile Alecsandri)
Sus pe culme bradu verde
Sub zăpada albicioasă
Pintre negură se perde
Ca o fantasmă geroasă,
Și privește cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu șepte cojoace.
El se scutură și zice:
„În zădar, tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.
În zădar îngheți pământul,
Ucizi florile și stupii
Și trimiți moartea cu vântul
Și trimiți foamea cu lupii.
În zădar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Șterge urma pe cărare
Și de mine țurțuri leagă.
În zădar aduci cu tine
Corbul negru și prădalnic,
Și din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.
În zădar, urgie crudă,
Lungești noaptea-ntunecoasă
Și, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.
În zădar îmi pui povară
De zăpadă și de gheață.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeață!”
Coloana vertebrală a lumii
Bradul este originar din regiunile montane ale Europei Centrale și de Nord. A evoluat în climatul temperat rece, fiind adaptat zonelor cu ierni lungi și reci, cu precipitații bogate și soluri acide. Bradul este răspândit în mod natural în lanțurile muntoase ale Europei — în special în Alpi, Carpați și Munții Scandinaviei.
În România, bradul este o specie emblematică a Carpaților, întâlnindu-se frecvent la altitudini cuprinse între 800 și 1800 de metri. Este adesea prezent în pădurile de conifere sau în amestec cu fagul și molidul.
Bradul are o valoare economică semnificativă, datorită lemnului său moale, elastic și ușor de prelucrat. Este folosit în: industria construcțiilor, fabricarea mobilei, producerea de hârtie și carton, confecționarea instrumentelor muzicale, industria decorațiunilor sezoniere(în special pomul de Crăciun).
Extractele din muguri, ace şi răşină de brad sunt valorificate în: cosmetice (loțiuni,balsamuri, uleiuri esențiale cu efect tonifiant şi antiseptic), aromaterapie( uleiurile de brad ai efecte calmante, expectorante), farmaceutică (siropuri din muguri de brad pentru tuse, răceli, afecțiuni respiratorii, unguente antiinflamatoare pentru dureri musculare sau reumatice).
Bradul are o puternică încărcătură simbolică în multe culturi, în special în spațiul românesc: viață veșnică şi tinerețe eternă(fiind veșnic verde, este un simbol al continuității și al regenerării), bradul de nuntă şi înmormântare (în tradiția populară românească, bradul este prezent la ambele capete ale vieții, marcând atât unirea, cât și despărțirea),verticalitate, curaj şi puritate( asociat cu idealuri înalte, masculinitate și rezistență), pom al vieții şi arbore cosmic( uneori considerat o axă a lumii, legând pământul de cer, protecție spirituală( în vechile credințe, bradul era văzut ca un arbore sacru, adesea folosit în ritualuri, vrăji sau confesiuni).
Bradul în sculptură peisagistică
În sculptura peisagistică, bradul este utilizat atât ca element decorativ, cât și ca simbol vertical al ordinii și echilibrului natural. Datorită formei sale conice și impunătoare, creează puncte de atracție vizuală și contribuie la compoziția armonioasă a grădinilor formale și a parcurilor montane. Este frecvent folosit pentru a marca intrări, alei sau colțuri retrase ale peisajului, conferind un aer solemn și meditativ. În grădinile tradiționale românești, dar și în spații moderne, bradul este un simbol de perenitate și continuitate.
Artă şi cultură
În artele vizuale, bradul apare frecvent în picturi de peisaj, în special în reprezentările zonei montane, unde devine un element identitar al spațiului românesc și al naturii nealterate. Artiști precum Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu sau contemporanii lor l-au inclus adesea în compoziții pastorale sau romantice. Bradul este și un motiv decorativ în sculptura tradițională în lemn, apărând pe porți maramureșene, lăzi de zestre, icoane pe lemn și obiecte ritualice.
În cultura populară, bradul este un simbol omniprezent: de la colindele de Crăciun, la obiceiurile de nuntă și înmormântare, până la basme, în care adesea joacă rol de martor mut al evenimentelor magice sau de spațiu sacru unde au loc transformări. Este un arbore încărcat de semnificații – între cer și pământ, între viață și moarte.
Cinematografie și muzică
În cinematografie și muzică, bradul apare ca simbol al sărbătorii, al naturii și al trecerii prin viață. În filmele românești tradiționale sau de inspirație rurală, bradul este prezent în peisajul montan sau ca element central în ritualurile de Crăciun. În filmele internaționale, devine imaginea familiară a sărbătorilor de iarnă și a reconectării cu valorile profunde ale familiei. În muzică, bradul este cântat în colinde și balade, simbolizând statornicia, speranța și legătura dintre generații.
De la O, brad frumos până la versuri populare despre bradul de nuntă sau de înmormântare, el rămâne un element liric ce reflectă emoții esențiale: bucurie, dor, trecere și renaștere.
ALEXIA POPA
LOGO paper 