LOGOPAPER VĂ PREZINTĂ ELEVI AI COLEGIULUI ONISIFOR GHIBU CARE S-AU CALIFICAT ÎN ETAPELE SUPERIOARE, REGIONALE ȘI NAȚIONALE, ALE OLIMPIADELOR ȘI CONCURSURILOR ȘCOLARE ÎN ANUL ȘCOLAR CURENT, 2022-2023. CITIȚI ÎN CONTINUARE OPINIA CAMELIEI POPA, ELEVĂ ÎN CLASA A VI-A, PROF. LIVIA IVAN, PREMIUL TREI LA ETAPA JUDEȚEANĂ A OLIMPIADEI DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ, PROFESOR ÎNDRUMĂTOR MARCELA BRÂNZAȘ, CLASA PROF. LIVIA IVAN.
Pentru mine, limba română nu înseamnă doar un mijloc de comunicare cu ceilalţi oameni, ci şi un univers plin de mistere şi comori ascunse, pe care-l pot explora după pofta inimii şi prin care pot să interacţionez cu cei din jurul meu.
Dar toate au un început, chiar şi această lume superbă. Totul Începe de la primul cuvânt, apoi continuă cu zeci de alte cuvinte, unele care se leagă între ele, iar altele nu, dar acest început este unul fără sfârşit, pentru că universul limbii române continuă în necunoscut. Necunoscut care ni se va arăta pe tot parcursul vieţii noastre, întrucât „omul cât trăiește învață” – ceea ce este cât se poate de adevărat.
Eu cred că această călătorie printre cuvinte nu se va termina niciodată pentru mine, deoarece chiar Îndrăgesc cu adevărat limba mea maternă. Nu există o altă materie care să-mi placă mai mult sau la fel de mult ca limba română. Este pur şi simplu uimitor câte poţi face cu ajutorul cuvintelor şi câte fraze, glume şi ghicitori poţi crea!
Poate că unii văd limba română ca pe o simplă materie la care trebuie să scrii până te doare mâna, iar după ce termini de scris, realizezi că nu ai înțeles nimic din lecție. Mulţi văd doar partea mai puţin fericită a acestei materii: faptul că, după ce au scris toată ora încontinuu, trebuie să mai și înveţe, ca mai apoi să fie ascultaţi de către profesor şi să nu ia o notă foarte bună. Dar limba română are multiple beneficii şi poate fi foarte distractivă, mai ales când un prieten de-al tău e pus pe glume, pentru că, până la urmă, principalul scop al limbii române este comunicarea. Iar dacă nu ar trebui să scriem și să învățăm, creierul nostru nu s-ar mai dezvolta așa cum ar trebui şi am ajunge să ne închidem în noi, pentru că ne-ar fi foarte greu să socializăm cu ceilalți oameni din moment ce nu știm să ne exprimăm.
De aceea eu nu mă uit niciodată la numărul de pagini pe care trebuie să le învăț, ci la fiecare informație în parte, în special la cele mai importante, întrucât toate informaţiile sunt importante în felul lor.
Sinceră să fiu, nu aloc foarte mult timp pregătirii mele la această disciplină, dar nici nu pot spune cu exactitate cât timp petrec cu caietul de română în faţă. În orice caz, pe mine nu mă interesează timpul alocat, ci importanţa a ceea ce învăţ. Dacă ar fi să estimez, aş spune că opt ore pe săptămână sunt rezervate pentru limba română, dar – după cum spuneam – aceasta este doar o aproximare. Erau săptămâni în care mă pregăteam şi 12 ore sau chiar mai mult, dar pentru mine timpul nu este un obstacol care să mă împiedice să fac ceea ce îmi place.
Cred că automotivația este cea mai importantă – nu îmi place să fiu la coada clasamentului, indiferent despre ce este vorba. Muncă ar fi cam 10%, dar nu spun asta pentru că nu muncesc mai deloc, ci pentru că, pe lângă temele pe care le termin destul de repede, mai arunc privirea peste lecţia de zi doar cât să-mi amintesc amănuntele, deoarece esentialul din fiecare lecţie îl reţin din clasă. Cât despre motivaţie, aş spune că este 5%, întrucât nu prea mă încântă faptul că după o ispravă trebuie să afle aproape toţi cei pe care îi cunosc despre reuşită şi să mă felicite. Mi se pare, într-un fel, că mă laud şi mie nu îmi place să mă laud sau să creadă alţii despre mine că o fac. Iar ceea ce rămâne este talent, deoarece mulţi îmi spun că am talent în tot ceea ce fac, mai ales că o parte din el este moştenit.
Nu pot spune că o anumită persoană a jucat un rol principal În pregătirea mea, ar fi greşit să spun aşa ceva. În cazul meu, fiecare a jucat un rol important. Nu m-aş da bătută niciodată în ceea ce fac si am avut încredere În mine că voi reuși să fac tot ceea ce îmi propun. Un rol important l-a jucat doamna profesoară de limba română care m-a îndrumat şi sfătuit, m-a lămurit când nu am înțeles un anumit lucru și m-a învățat cum să formulez răspunsuri nuanţate, cum să încep o compunere şi aproape tot ce ţine de gramatică şi analiză. Părinţii mei, care au fost cu mine de la început, încă de când învăţam să vorbesc, m-au ajutat să nu-mi fie teamă de nimic și să-mi las emoțiile deoparte, pentru că ei aveau şi au în continuare încredere în mine. Chiar și prietenii mei m-au susţinut şi au ştiut că am să reuşesc la olimpiadă, iar susţinerea lor m-a ajutat foarte mult.
Am participat la multe concursuri şcolare şi olimpiade încă din clasa pregătitoare şi toate m-au ajutat să ajung până aici, pe podium la etapa judeţeană a Olimpiadei de limba şi literatura română, pentru că prin intermediul lor am ajuns să am încredere în mine şi m-au făcut să mă implic mai mult la activitățile și concursurile școlare.
Ambiţia m-a făcut să-mi doresc foarte mult să obţin un punctaj care să se afle pe podium la olimpiadă şi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să reușesc și să nu mă dau bătută, oricât de mult efort ar fi trebuit să depun, dar am avut norocul să nu trebuiască să muncesc exagerat de mult pentru acest rezultat.
Nu sunt o expertă şi nu ştiu ce ar putea face alţii pentru un astfel de rezultat, însă pot spune ceea ce am făcut eu. În primul rând, trebuie să munceşti şi să înveţi, dar nu peste măsură. Nu are niciun rost să munceşti până nu mai poţi, pentru că nu vei reuși să reții foarte multe informații deodată și te vei simți foarte obosit. În al doilea rând, trebuie neapărat să ai încredere în tine și să nu îți fie frică de momentul în care vei vedea subiectele, întrucât tu trebuie să te gândeşti la cât de mult ai muncit si că vei ști să le rezolvi.
Chiar dacă iubesc limba română enorm de mult, nu petrec foarte mult timp învățând la această materie, așa că am destul de mult timp liber. Îmi place foarte mult să joc fotbal şi ping-pong atunci când ies afară, iar când stau acasă, îmi place să citesc şi să scriu. De asemenea, Îmi place karatele şi practic acest sport de șase ani, iar de curând m-am apucat şi de fotbal.
În urmă cu câțiva ani mă vedeam educatoare la o grădiniţă sau poliţistă, poate chiar şi prim-ministru. Voiam să fac orice ca să schimb lumea de acum într-una mai bună, În care oamenii să nu mai fure unii de la alţii, să nu mai distrugă natura, să nu se mai jignească fără motiv şi să se poată numi oameni. Acum însă aceste idei s-au risipit, pentru că mi-am dat seama că nu poţi obliga pe nimeni să facă ceva ce ar fi bine şi pentru ceilalţi sau pentru mediul înconjurător.
De ceva vreme visez să devin scriitoare, dar să nu scriu doar poveşti, ci şi poezii; poate că dacă cineva ar citi vreodată o carte scrisă de mine, ar descifra mereu aceeaşi idee principală, căci îmi doresc să le pot deschide ochii celor care nu le pasă câtuşi de puţin de natură şi de semenii lor şi să îi fac să-şi dea singuri seama de greşelile făcute.
ONLLR a avut loc la Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Oradea în data de 4 martie. Aş putea spune că am reprezentat colegiul nostru cu încredere şi curaj, deoarece iubesc scoala la care sunt si am vrut să dovedesc că este o scoală foarte bună, iar profesorii sunt excepţionali. Am încercat să-mi las emoţiile deoparte şi să dau tot ce pot pentru a rezolva subiectele așa cum trebuie, lucru care mi-a ieșit, întrucât nu le-am acordat foarte multă atenţie celorlalte persoane în perioada olimpiadei, ca să nu îmi pierd încrederea şi să nu mă cuprindă teama.
CAMELIA POPA
LOGO paper 