
EMIL CIORAN (8 aprilie 1911 – 20 iunie 1995) s-a născut la Răşinari, lângă Sibiu, în familia unui protopop ortodox. Prima lui carte în româneşte, apărută în 1934, „Pe culmile disperării”, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi cu Premiul tinerilor scriitori români. În 1937 pleacă la Paris cu o bursă şi se va stabili în Franţa, unde a trăit până la moarte. Cărțile sale se vând în Franţa în mari tiraje, sub logo-ul „Cel mai mare prozator francez e un român”. În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.










