Pablo Ruiz Picasso ( 1881-1973) a fost o personalitate proeminentă a secolului XX. Cariera sa artistică a cunoscut mai multe perioade precum: perioada albastră, perioada roz, perioada cubistă, perioada clasică, perioada metamorfozelor, de asemenea a fost fascinat de arta africană fiind primul artist modern în opera căruia se percepe această influență. Tot timpul a experimentat noi moduri de a reevalua și de a interpreta lumea vizuală de aceea este dificil de încadrat într-un stil artistic anume.
„Domnișoarele din Avignon” este lucrarea cu care începe epoca cubismului. Atât Picasso cât și Georges Braque au fost considerați în egală măsură șefi ai acestui curent deoarece ambii artiști se îndreptau concomitent în aceeași direcție stilistică.
Se disting trei faze importante ale cubismului:
- Cubismul cezanian, când se afla sub influența lui Cezanne și a celebrei sale recomandări de a reda natura prin intermediul corpurilor geometrice: cilindru, cub, sferă și con.
- Cubismul analitic: formele sunt descompuse, analizate și apoi recompuse uneori sunt fragmentate în secvențe mărunte într-o multitudine de suprafețe geometrice dificil de descifrat- sunt analizate simultan din față, spate și profil (adică să reunească în aceeași imagine plastică ceea ce se vede cu ceea ce se știe despre acel obiect.) Gama cromatică este sumară fiind compusă din tonuri cafenii și cenușii iar descifrarea operei dă uneori o oarecare dificultate.
- Cubismul sintetic este o abordare mai jucăușă, decorativă, culorile folosite sunt mai strălucitoare, formele nu copiază natura ci devin semne simplificate ce trebuie să dezvăluie esența lucrurilor, sinteza acestora. Sunt introduse în lucrări imagini de ziar, cărți de joc, partituri muzicale, mușama, șnur- folosesc deci tehnica colajului.
Prof. SIMONA DERECICHEI
LOGO paper 