Veronica Ionici din clasa XI D a liceului nostru a acceptat să împărtăşească cu noi pasiunea sa pentru pictură. „De când eram mică am fost atrasă de artă. Țin minte că în clasa a IV-a am făcut prima mea lucrare abstractă, pe care am păstrat-o până în ziua de azi. Atunci a fost momentul când mi-am ales un hobby: pictura.”
VERONICA IONICI
Ea îşi doreşte ca lucrările ei să fie cât mai originale, dar, după cum spune, există momente când inspirația pur şi simplu nu vrea să vină: „Obişnuiesc să privesc în jurul meu, la tot ce mă înconjoară, natura şi oamenii, să găsesc ceva interesant, deosebit. Privesc totul din alt unghi, caut o nouă perspectivă pentru a găsi anumite subtilități ce mă inspiră. Totodată, şi Internetul joacă un rol important în găsirea unei surse de inspirație. Este cel mai rapid mod de a găsi o multitudine de idei, dar trebuie să fii atent să nu îți pierzi originalitatea lucrării, folosind ideile altora ca inspirație.”
Veronica nu are un pictor preferat, dar apreciază orice lucrare care o emoționează şi îi transmite un mesaj.
Până anul acesta a crezut că totul va rămâne doar o pasiune, un mod de relaxare, dar în luna februarie a hotărât că arta este ceva ce ar satisface-o cu adevarat, aşa că a început să se pregătească pentru admiterea la Facultatea de Arte din Cluj, secția Grafică.
„Arta te ajută să vezi dincolo de aparențe şi prin intermediul ei te dezvolți sufleteşte. Consider că este un factor important în viața tinerilor, care în anii adolescenței au de parcurs un drum spre cunoaşterea de sine şi înțelegerea adevăratelor valori”, ne spune Veronica.
Timpul alocat realizării unui desen depinde de complexitatea lui şi de mărime. Cel mai mult a lucrat la o natură statică cu dimensiunea 50×70 cm, în care a investit aproximativ 20 de ore de muncă.
Iată ce ne mărturiseşte Veronica despre susținerea din partea părinților: „La început părinții mei au fost puțin sceptici în legătură cu urmarea unor studii în domeniul artei. Au zis că pot să desenez doar ca şi hobby şi să fac o facultate serioasă. Totuşi, au decis să mă lase să mă pregătesc pentru facultatea de artă, deoarece asta îmi doream. Acum, după ce mi-au văzut evoluția – de la nişte schițe naive la lucrări complexe – sunt bucuroşi că mi-am ales drumul în viață şi au încredere în mine că voi reuşi, având toată susținerea lor.”
Ea crede că orele de atelier ar trebui introduse în şcoli ca materii opționale, deoarece elevii ar putea alege să îşi petreacă o parte din timp învățând lucruri practice prin intermediul artei.
„Chiar dacă prefer lucrările abstracte, nu pot contesta faptul că o lucrare clasică necesită mult mai mult timp şi răbdare. Totuşi, consider abstractul mult mai efervescent şi reuşeste să mă captiveze mult mai tare decât clasicul.”
După cum afirmă, răbdarea este esențială: „După ore întregi de muncă, oboseala se face simțită şi îmi vine să renunț. Atunci trebuie să mă mobilizez să continui, dar în final, când lucrarea e terminată, satisfacția pe care o am compensează toate orele de lucru minuțios.”
ROXANA UIVAROŞAN, BIANCA BOGDAN
LOGO paper 