O inimă rănită sau frânta este cea mai cruntă durere cunoscută de oameni. Majoritatea celorlante dureri omenești sunt doar fizice, dar o inimă rănită poartă cu sine o durere atât fizică, cât și spirituală.
Prietenii și persoanele dragi pot ajuta la alinarea unei inimi frânte. Când sunt alături de noi, râzând, iubind și dându-ne atenție, durerea fizică se mai atenuează, și pe moment ne simțim ușurați. Dar apoi se lasă noaptea, care duce cu ea groaza agoniei spirituale. Singurătatea se lasă peste noi ca un nor care acoperă soarele. Durerea explodează când ești singur-singurel și te intrebi cum ai putea să te descurci cu vocile și temerile interioare care își croiesc drum spre suprafață.
Mai țineți minte zicala aceea veche: „Timpul vindecă toate rănile”? Ți se spune să zâmbești , să reziști, și să aștepți ca timpul să îți anestezieze durerea. Dar eu cred ca toate regulile și clișeele despre singurătate sunt născocite de oameni fericiți, care nu suferă.
Sună bine, într-adevăr, dar nu e adevărat! Timpul nu vindecă nimic!
Când suferi, timpul nu face nimic decât să amplifice durerea. Trec zile și săptămâni , iar agonia rămâne. Suferința nu dispare, indiferent câte zile tăiem din calendar. Poate că timpul o să îngroape tot mai mult durerea, dar o singură amintire cât de mică o poate scoate din nou la iveală.
CARMINA NEGRUŢ
CARMINA NEGRUŢ
LOGO paper 