A scrie poezii este o calitate excepţională. Foarte mulţi tineri au acest talent, însă uneori parcă le e teamă să-l fructifice. Multora, în special băieţilor, le este ruşine să spună că în timpul liber, în loc să piardă timpul cu jocurile pe calculator, folosesc timpul acela în mod util, făcând poezii. Bogdan Bâzoc din clasa a-IX-a D, de la şcoala noastră, este unul dintre puţinii adolescenţi care nu ascund acest lucru şi care îl susţin cu tărie.
BOGDAN BÂZOC
El a început să facă acest lucru chiar din clasa a-III-a, deoarece se simţea atras de această lume a rimelor, a inocenţei, pe care el o consideră cea mai pură deoarece acolo poate să îşi dea frâu liber sentimentelor si propriilor lui gânduri.
Deşi poeziile lui nu sunt despre dragoste, sau despre ceva mai complicat, ci sunt unele simple, care fac referire la lumea copiilor, singura lume în care toate sunt roz, acestea sunt de mare efect. Dimpotrivă, simplitatea lor te atrage într-o altfel de lume. Nu sunt făcute cu silă, sau complicate, încât să te încurci în versuri atunci când le citeşti şi să nu înţelegi, ceea ce vrea cel care a scris de fapt să spună, ci sunt făcute din inimă, cu mult drag şi cu plăcere.
Bogdan, însuşi, ne confirmă că aceasta este una dintre marile lui pasiuni, deoarece într-o dimineaţă, la ora patru, somnul i-a dispărut iar el a început să scrie deoarece ştia că acest lucru îl face să se simtă altfel, calm, liniştit, odată intrat în lumea piticilor.
Chiar fiind atras de poezii şi de literatură, totuşi Bogdan a ales profilul biologie-chimie. El spune că nu a ales filologie intensiv engleză sau jurnalismul deoarece chiar dacă marea lui pasiune sunt poeziile, mereu a vrut să ajungă la bio-chimie, fiind mereu interesat de ceea ce se întamplă cu omul, cu animalele, cu plantele şi de ceea ce se întâmplă în chimie. Cu toate acestea, el spune că poezia va face mereu parte din viaţa lui chiar dacă va deveni un mare doctor.
Faptul că încă mai există adolescenţi cărora nu le este ruşine să facă publice pasiunile de acest fel, este un lucru bun din care reiese că, mai avem în această lume, oameni cu capul pe umeri, care ştiu ce vor de la viaţă, cum este şi Bogdan.
ADRIANA COBE
ADRIANA COBE
LOGO paper 