CĂTĂLIN DULUŞ: Fii ceea ce-ți dorești, nu ceea ce-și doresc alții

Un nou an școlar a început, ultimul din păcate pentru mine ca elev al acestui liceu, liceu în care mi-am petrecut mai bine de unsprezece ani din viața mea, cu scopul de-a mă pregăti pentru ceea ce înseamnă viața de dincolo de protecția părinților mei, de sfatul și îndrumarea profesorilor, de dincolo de ceea ce a însemnat până acum de fapt copilăria și adolescența mea.

Sursă imagine: media1.annabrixthomsen.com

În toți acești ani, am cunoscut o mulțime de oameni, mi-am făcut o grămadă de amici, printre care am reușit să descopăr până și prieteni, însă – cel mai important lucru – m-am cunoscut pe mine și, mulțumită acestor ani, voi putea privi înainte fără să regret uitându-mă înapoi.

Însă, din păcate, până acum acest ultim an se arată a fi o mare dezamăgire, totul s-a schimbat, de la prima zi de școală până la școala în sine. S-au schimbat multe, noi ne-am schimbat, speriați parcă de ceea ce ne așteaptă, începem să uităm să trăim, să ne uităm în jur, să zâmbim și facem doar ceea ce se arată a fi necesar și eficient, uităm ceea ce până nu de mult ne făcea să fim diferiți de restul lumii, bucuria de a trăi, de a fi copil. Începem să ne automatizăm, să devenim parte din sistem, sistem ce pe mulți dintre noi îi va transforma în unelte fără ținte, fără dorințe, fără păreri și fără plăcerea de a trăi, toate acestea fiind înlocuite de valorile absolute ale sistemului, și anume eficiența și banul.

Nici nu ne dăm seama cum ajungem să fim înghițiți de acest sistem, suntem întrebați zilnic ceea ce vrem să facem, iar răspunsul duce tot timpul într-o singură direcție: bani. Nimeni nu mai vrea fie fericit, nimeni nu mai vrea să zâmbească, să conteze pentru altcineva și pentru el să conteze cineva, tot ce ajungem să vrem sunt banii, crezând că aceștia vor aduce toate celelalte. Mă întreb zilnic ce vreau, ce îmi doresc cu adevărat să fac și pentru ce să trăiesc, iar în mine se dă o luptă continuă între aceste lucruri.

Mă simt norocos, încă mă gândesc la mine, la ce vreau cu adevărat să fiu și să fac, asta înseamnă că încă trăiesc, înconjurat de mulți alții, deja morți, îmbrăcați în haine albe, conduși de voia altora.

Alege ceea ce vrei sa fii și să faci, nu-i lăsa pe alții să aleagă ceea ce-ți dorești, nu vor putea niciodată trăi în locul tău, iar tu nu vei putea da vina pe ei: ai ales singur ceea ce-ți doreau ei, nu ceea ce-ți doreai tu.

CĂTĂLIN DULUŞ

CĂTĂLIN DULUŞ