„Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă au determinat pe mulţi dintre părinți să plece la muncă în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Caştigurile obţinute sunt importante atat pentru familie, cat şi pentru economia românească, însă această migraţie are şi aspecte mai puţin dorite.
Acestea ar fi destrămarea familială şi abandonul copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinţe psihologice grave în timp pentru aceştia. Sunt şi cazuri în care copilul cel mare de varsta adolescenţei este şi tată, şi mamă, avand grijă de fraţii lui mai mici. În situaţii extreme, copilul rămane total abandonat şi autorităţile trebuie să aibă grijă de el.
Cum pot eu să ajut un copil uitat de părinți și crescut într-o familie adoptivă? Cum putem noi, tinerii din școală, să ajutăm copiii care stau cu rudele sau bunicii, în timp ce părinții lor lucrează de zor in străinătate? Cum le-am putea da zâmbet și să uite măcar pentru o clipă că au părinți în străinătate? Mulțumesc”. (Petru Varga, 18 ani, XI-B)
Sursa imagine: ldswhy.com
Psiholog: Situatia parintilor care pleaca in tari straine pentru a le oferi copiilor un trai mai bun este una dintre situatiile tot mai des intalnite si cu care ne confruntam tot mai mult. Efectele pe care le provoaca acesta situatie asupra copiilor sunt multiple si sunt traite diferit, in functie de varsta copilului si de particularitatile situatiei. Exista situatii in care doar unul dintre parinti pleaca, situatie mai usor aceptata de copil, desi si in acest caz conteaza foarte mult relatia copilului cu parintele care pleaca si deopotriva cu cel care ramane. Stim cu toti ca desi nu este frumos, sau corect in a avea preferinte in ceea ce ii priveste pe parintii, pusi in situatia de a alege, multi dintre noi daca am fii sinceri, am recunoaste ca totusi unul este mai preferat / iubit ca si celalalt.
Cealalta situatie este cand ambii parinti pleaca iar copilul ramane singur, sau in grija altor rude. Fata de prima situatie a doua este mai grea si cu mai multe efecte.
Acum ce trebuie sa stim noi este faptul ca in multe cazuri dupa plecarea parintilor, copiii incep sa se schimbe: sa nu va mire faptul ca pana atunci prietenul, colegul era un copil cuminte si bun, iar acum parca e pus doar pe soti, nu mai asculta si face prosti sau invers. Sunt cele doua moduri de actiune a acestor copii: unu este ca ori se razbuna pentru plecarea parintilor facand lucruri interzise, ori doi, devin „reci”, adica nu se mai apropie de alte persoane, de teama abandonului.
Ce putem face noi ca sa ii ajutam pe acesti copii este sa-i intelegem, sa le fim aproape, sa-i ajutam cu o vorba buna, sa avem rabdare si sa le acordam atentie si afectiune si cel mai important poate sa nu ii judecam si sa ii iertam daca mai au unele iesiri, sau modificari de comportament pe care inainte nu le aveau. Orice gest care noua ni se poate parea minor pentru ei poate sa insemne foarte mult. De cele mai multe ori acesti copii au nevoie de consiliere psihologica dar putini beneficiaza sau stiu de ea, sau in unele cazuri ajung doar in situatii-limita,
Psiholog Cristina Vaida
Cristina Vaida este profesor psiholog şcolar la Cabinetul de Asistenţă Psihopedagogică al Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu”. Cabinetul domniei-sale este deschis pentru consiliere după următorul orar: luni orele 9-13, marti orele 10-15, miercuri orele 8-13, joi orele 11-13, vineri orele 9 -12. Îi puteţi adresa întrebări şi pe e-mail, scriindu-i la adresa: cristinavaidac@gmail.com. Până atunci, vă reaminteşte că „Trecutul nu te ajută, viitorul este incert, trăieşte prezentul!”
LOGO paper 