Ne distrugem pământul de sub picioare, apa, aerul pe care îl respirăm, ne distrugem organismul şi viaţa, atât a noastră, cât şi a urmaşilor noştri. Daca stai sa urmaresti felul in care omenirea ocroteste natura inconjuratoare, devii dezamagit vazand cat de distrugatori sunt oamenii cu planeta.
De la animalele din jungla, rezervatii naturale (unde sunt braconieri), spatiile naturii inconjuratoare, respectul si bunul-simt au disparut la multi dintre locuitorii Planetei noastre. Eu una, de pilda, nu as manca niciodata vietati marine cum ar fi caracatite, sepii, crabi, raci, caluti de mare etc. (in supermarket e plin de asemenea delicatese). Va veni o zi cand marile vor fi pustii l a fel ca si planeta noastra, pe care o distrugem zi de zi. E trist ca omenirea, in loc sa ocroteasca, sa ajute natura si animalele, risipeste, distruge, elimina tot ceea ce avem mai frumos, distrugand tot ce atinge.
In loc sa incercam sa protejam ceea ce Dumnezeu ne-a daruit, distrugem fara sa ne gandim la viitor, sa ne gandim la copiii nostril, care nu vor vedea cea ce vedem noi acum, daca nu avem grija de natura, ceea ce inseamna si sanatatea noastra. Continuăm să tăiem pădurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, să aruncăm în ape tot ceea ce nu ne mai este util, să înlocuim spaţiile verzi cu autostrazi şi betoane.
Continuăm să fim inconştienţi. Până când?
AURELIA FOGHIŞ
LOGO paper 