Category Archives: Lecturi laice

Reflexie de inocentă

Subconștient tulbure și împovărat Nu te stinge ca sufletul meu îndurerat, Reamintește-mi cine am fost odată, Pe cine am avut mamă și tată. Lasă-mă să mai pătrund pentru a doua oară Într-un alb neatins de prihanele lumii, Ființa mea să

Reflexie de inocentă

Subconștient tulbure și împovărat Nu te stinge ca sufletul meu îndurerat, Reamintește-mi cine am fost odată, Pe cine am avut mamă și tată. Lasă-mă să mai pătrund pentru a doua oară Într-un alb neatins de prihanele lumii, Ființa mea să

Povestea dintre noi

În nopțile lungi, când stelele clipesc,Îmi pare că șoptesc ce nu mai risc.Cuvinte nerostite, pierdute în vânt,Toate dorințele ce-au rămas doar cânt. Te-am visat adesea, dar mereu erai departe,Un miraj în pustiu, un dor ce nu se-mparte.Cu mâna întinsă, încercam

Povestea dintre noi

În nopțile lungi, când stelele clipesc,Îmi pare că șoptesc ce nu mai risc.Cuvinte nerostite, pierdute în vânt,Toate dorințele ce-au rămas doar cânt. Te-am visat adesea, dar mereu erai departe,Un miraj în pustiu, un dor ce nu se-mparte.Cu mâna întinsă, încercam

Sufletul sau mintea?

Sufletul sau mintea?Cine va prelua puterea?Când după luni de pregătiri,Auzi într-un final,Un mult așteptat semnalCare, după o lungă așteptare,A venit. Când, într-un moment de fricăMintea, ,,Nu ne-am antrenat destul”, îți strigăDar sufletul un ,,Putem face asta!” încearcă în minte să-ți

Sufletul sau mintea?

Sufletul sau mintea?Cine va prelua puterea?Când după luni de pregătiri,Auzi într-un final,Un mult așteptat semnalCare, după o lungă așteptare,A venit. Când, într-un moment de fricăMintea, ,,Nu ne-am antrenat destul”, îți strigăDar sufletul un ,,Putem face asta!” încearcă în minte să-ți

O lecție de neuitat

Ziua meciului începuse cu multă energie și entuziasm. Sala de sport era plină de sunetul mingilor lovind podeaua, de râsete și de strigătele echipelor care se înfruntau una câte una. Tribuna era ocupată de susținători, antrenori și colegi veniți să-și

O lecție de neuitat

Ziua meciului începuse cu multă energie și entuziasm. Sala de sport era plină de sunetul mingilor lovind podeaua, de râsete și de strigătele echipelor care se înfruntau una câte una. Tribuna era ocupată de susținători, antrenori și colegi veniți să-și

Gând de alinare

Chiar dacă azi nu-ți mai sunt drum,Și pașii tăi s-au dus departe,Îți scriu tăcut, ca să-ți rămânO mângâiere-n gânduri sparte. Când nimeni nu-ți va ști tăcereaȘi noaptea-ți va-ngheța durerea,Să-mi scrii. Eu voi citi încet —În fiecare gând, te-aștept. De simți

Gând de alinare

Chiar dacă azi nu-ți mai sunt drum,Și pașii tăi s-au dus departe,Îți scriu tăcut, ca să-ți rămânO mângâiere-n gânduri sparte. Când nimeni nu-ți va ști tăcereaȘi noaptea-ți va-ngheța durerea,Să-mi scrii. Eu voi citi încet —În fiecare gând, te-aștept. De simți

Elegie cu virgulă

Virgula-i un punct ce plânge,  Ascuns într-un rând ce se frânge Plânge și inima mea, Că n-am pus punct când trebuia. Te-am pictat fără să știi În culori și-n poezii, Te-am scris în nopți fără sfârșit, Într-un poem ce n-a

Elegie cu virgulă

Virgula-i un punct ce plânge,  Ascuns într-un rând ce se frânge Plânge și inima mea, Că n-am pus punct când trebuia. Te-am pictat fără să știi În culori și-n poezii, Te-am scris în nopți fără sfârșit, Într-un poem ce n-a

Still Him

i thought I moved on,turned the page,left your name behindlike a story from another age. But time keeps folding backto where you stood —a ghost in my chestthat never understood. I waited,nearly a year,for a sign, a word,for you to

Still Him

i thought I moved on,turned the page,left your name behindlike a story from another age. But time keeps folding backto where you stood —a ghost in my chestthat never understood. I waited,nearly a year,for a sign, a word,for you to

Ecoul tăcerii

 Tăcere. De câteva zile caut cuvintele, dar ele se ascund în mine ca umbrele unui vis uitat. Le simt zvârcolindu-se sub piele, ca niște rădăcini care încearcă să străpungă pământul, ca niște păsări ce și-au uitat zborul. Și dacă le-aș

Ecoul tăcerii

 Tăcere. De câteva zile caut cuvintele, dar ele se ascund în mine ca umbrele unui vis uitat. Le simt zvârcolindu-se sub piele, ca niște rădăcini care încearcă să străpungă pământul, ca niște păsări ce și-au uitat zborul. Și dacă le-aș

RIANA & ALESIA: Eminescu în regia Catedrei de Limba și literatura română

În urmă cu 175 de ani, un poet-nepereche i-a fost dăruit țării noastre dragi, România, înzestrat cu o putere de a însufleți literele, de a le da o cantabilitate, Mihai Eminescu (1850-1889). Creatorul național de rime memorabile s-a născut în

RIANA & ALESIA: Eminescu în regia Catedrei de Limba și literatura română

În urmă cu 175 de ani, un poet-nepereche i-a fost dăruit țării noastre dragi, România, înzestrat cu o putere de a însufleți literele, de a le da o cantabilitate, Mihai Eminescu (1850-1889). Creatorul național de rime memorabile s-a născut în

Tablou cosmic

În vastul spațiu cosmic, stelele strălucesc,  Planete ce dansează, în tăcere se împletesc,  Asteroizi ce zboară, pe cărări de mister,  Galaxii ce se-ntind, un infinit efemer.  Nebuloase colorate, ca visele în noapte,  Lumini ce ne încântă, în univers se adapte, 

Tablou cosmic

În vastul spațiu cosmic, stelele strălucesc,  Planete ce dansează, în tăcere se împletesc,  Asteroizi ce zboară, pe cărări de mister,  Galaxii ce se-ntind, un infinit efemer.  Nebuloase colorate, ca visele în noapte,  Lumini ce ne încântă, în univers se adapte, 

A fragile glass

I met this girl who holds her pain as if it were glass. She’s so used to it, convinced it will amass, convinced that without it life won’t pass. Carrying so much, with bruises on her shoulders, she saves happiness

A fragile glass

I met this girl who holds her pain as if it were glass. She’s so used to it, convinced it will amass, convinced that without it life won’t pass. Carrying so much, with bruises on her shoulders, she saves happiness

Pastelul anotimpurilor

Prințesa naturii, creată cu măiestrie de mâna divină, În fiecare anotimp își dezvăluie frumusețea fină. Primăvara sosește cu a sa poveste de renăscare Culorile vii și florile parfumate, o adevărată plăcere. Vara aduce soarele fierbinte și câmpurile înflorite, Razele blânde

Pastelul anotimpurilor

Prințesa naturii, creată cu măiestrie de mâna divină, În fiecare anotimp își dezvăluie frumusețea fină. Primăvara sosește cu a sa poveste de renăscare Culorile vii și florile parfumate, o adevărată plăcere. Vara aduce soarele fierbinte și câmpurile înflorite, Razele blânde

Carved by context

After watching Great Expectations, I was inspired by how the film shows that context shapes a person’s life. To express my thoughts, I wrote a poem that captures my reflections on the freedom that we actually have. I hope you’ll like it! CARVED BY CONTEXT 

Carved by context

After watching Great Expectations, I was inspired by how the film shows that context shapes a person’s life. To express my thoughts, I wrote a poem that captures my reflections on the freedom that we actually have. I hope you’ll like it! CARVED BY CONTEXT 

Cine sunt eu?

Ființa mea nu are o definiție. În schimb, protagonistul Ethan din cartea Iarna vrajbei noastre de John Steinbeck dă un sens cuvântului  „pământean”: „Ce mașinărie înspăimântător de complicată este organismul omenesc! O îngrămădire de instrumente de calcul, cadrane, contoare, dintre

Cine sunt eu?

Ființa mea nu are o definiție. În schimb, protagonistul Ethan din cartea Iarna vrajbei noastre de John Steinbeck dă un sens cuvântului  „pământean”: „Ce mașinărie înspăimântător de complicată este organismul omenesc! O îngrămădire de instrumente de calcul, cadrane, contoare, dintre

Crochiu de toamnă

Moartea naturii este un spectacol în trei acte, fiecare simbolizând procesele pe care le suferă aceasta. Primul act cunoscut ca și Septembrie, reprezintă pregătirea naturii pentru sfârșitul inevitabil. Cortina este trasă și avem frunzele în față care încă nu s-au

Crochiu de toamnă

Moartea naturii este un spectacol în trei acte, fiecare simbolizând procesele pe care le suferă aceasta. Primul act cunoscut ca și Septembrie, reprezintă pregătirea naturii pentru sfârșitul inevitabil. Cortina este trasă și avem frunzele în față care încă nu s-au

ALESIA: Reflexii în oglinzi sparte

Timpul, ca un sculptor nevăzut, modelează chipuri și destine, lăsându-și amprenta pe fiecare colț de viață pe care îl atinge. Oglinzile, în care ne privim cu speranță sau teamă, devin metafore ale trecerii inevitabile a anilor. Unele rămân intacte, reflectând

ALESIA: Reflexii în oglinzi sparte

Timpul, ca un sculptor nevăzut, modelează chipuri și destine, lăsându-și amprenta pe fiecare colț de viață pe care îl atinge. Oglinzile, în care ne privim cu speranță sau teamă, devin metafore ale trecerii inevitabile a anilor. Unele rămân intacte, reflectând

RUBEN & DENISA: Sadismul lui Ion Creangă?

 „Amu cică era odată”… un om simplu, născut în Humulești, care a fost și învățător în anul 1855 la școala din Fălticeni. În 1859, a fost hirotonit ca diacon la Biserica „Patruzeci de Sfinți” din Iași. În paralel cu activitatea

RUBEN & DENISA: Sadismul lui Ion Creangă?

 „Amu cică era odată”… un om simplu, născut în Humulești, care a fost și învățător în anul 1855 la școala din Fălticeni. În 1859, a fost hirotonit ca diacon la Biserica „Patruzeci de Sfinți” din Iași. În paralel cu activitatea

ANDREEA FEHER: Fluturi pierduți

Au trecut câteva luni sănătoase de când nu mi-am mai lăsat gândurile să danseze pe hârtie. Sau poate că timpul a luat o pauză, poate că nu mi-am acordat timpul necesar, sau poate, subtil, m-am ascuns de propria ființă, de

ANDREEA FEHER: Fluturi pierduți

Au trecut câteva luni sănătoase de când nu mi-am mai lăsat gândurile să danseze pe hârtie. Sau poate că timpul a luat o pauză, poate că nu mi-am acordat timpul necesar, sau poate, subtil, m-am ascuns de propria ființă, de

Autoportret cu aripi de fluture

Deasupra multor rânduri, în lumina de miere a lămpii, cu toiagul ascuțit al condeiului îmi mân oile negre pe câmpia ce așteaptă să devină furată de magia lor. În ordinea cum le așez acum pot produce melancolie de viitor. Le

Autoportret cu aripi de fluture

Deasupra multor rânduri, în lumina de miere a lămpii, cu toiagul ascuțit al condeiului îmi mân oile negre pe câmpia ce așteaptă să devină furată de magia lor. În ordinea cum le așez acum pot produce melancolie de viitor. Le