NEEMIA: Pledoarie pentru pauza mare

Elevii sunt prinși într-un ritm continuu: lecții, teste și din nou lecții. În acest program încărcat, pauza mare reprezenta un moment crucial de respiro. Astăzi, lipsa ei transformă ziua de școală într-o cursă contra cronometru, în care cele zece minute abia ajung pentru a schimba sala de clasă și a pregăti materialele.

Pentru a înțelege impactul acestei decizii, am stat de vorbă, sub protecția anonimatului, cu câțiva elevi, iar reacțiile lor reflectă o epuizare comună. Frustrarea principală este legată chiar de nevoile de bază. „Nici timp de mâncare nu mai ai”, ne mărturisește cu dezamăgire un elev. El explică faptul că zece minute nu sunt niciodată suficiente pentru a lua o gustare în liniște, forțându-i pe mulți să mănânce pe fugă, pe holuri sau, din păcate, chiar în timpul orelor.

Oboseala își spune cuvântul și asupra capacității de învățare. O elevă din clasele mari subliniază că a sta concentrat cinci sau șase ore, aproape neîntrerupt, este extrem de solicitant, elevii simțind că trec de la o materie la alta pe modul automat. În același timp, o altă elevă de gimnaziu atrage atenția asupra lipsei de socializare. Ea ne reamintește că școala înseamnă și comunitate, iar pauza mare era singurul moment în care se puteau întâlni și discuta cu prietenii din alte clase, lucru care acum a devenit aproape imposibil.

Psihologii avertizează că lipsa unei pauze mari crește nivelul de stres și provoacă oboseală cognitivă, creierul având nevoie de cel puțin 15 minute de deconectare pentru a menține atenția, conform analizelor de pe EduPedu.ro. Fără timp pentru masă și odihnă, randamentul la ultimele ore scade drastic.

Eliminarea pauzei lungi poate părea o soluție practică pentru a termina cursurile mai devreme, dar costul ascuns este major: scăderea atenției și creșterea nivelului de stres. Un colectiv odihnit este unul mai receptiv, iar timpul pentru o masă liniștită și un scurt repaus nu ar trebui să fie un lux, ci o normalitate a vieții de elev.

NEEMIA BUGHI

NEEMIA BUGHI

Leave a Reply