În vara anului 2026, locuitorii comunei Derna din județul Bihor au trăit una dintre cele mai grele perioade din ultimele decenii: timp de aproape două luni, robinetele au rămas seci. Rețeaua publică de apă a fost oprită pe 8 august, după ce râul Bistra, principala sursă de alimentare, a secat complet din cauza caniculei prelungite și a lipsei precipitațiilor. Situația a afectat aproximativ 2.300 de oameni din satele comunei și a pus la grea încercare atât populația, cât și autoritățile locale.
Cauza crizei
Problema a început să se manifeste încă din iulie, când debitele râului Bistra au scăzut dramatic. Specialiștii Administrației Bazinale de Apă Crișuri au consemnat minime istorice pe mai multe cursuri de apă din Bihor, iar Bistra a ajuns la valori apropiate de zero. Canicula extremă și deficitul de precipitații acumulat încă din toamna
precedentă au accelerat evaporarea și secarea surselor de suprafață. Rezervoarele comunei s-au golit treptat, iar după introducerea unor restricții de consum, alimentarea prin rețea a fost oprită complet.
Cum s-a descurcat lumea
În lipsa apei de la robinet, viața de zi cu zi s-a schimbat radical. Primăria a organizat transportul zilnic sau o dată la două zile a apei menajere, adusă cu tractoare și cisternă din comuna Viișoara, aflată la peste 30 de kilometri distanță. Oamenii lăsau găleți, butoaie și bidoane în fața porților, iar angajații primăriei le umpleau. Cantitatea a fost limitată la maximum 100 de litri pe gospodărie, pentru a ajunge la cât mai mulți.
Pentru apa de băut, localnicii s-au orientat spre izvoarele care încă mai curgeau și spre o fântână publică din satul Derna, unde se formau cozi. Mulți cumpărau apă îmbuteliată de la magazine, iar voluntarii și primăria au prioritizat persoanele vulnerabile – bătrâni, bolnavi și familii fără posibilități. Viața a devenit o permanentă goană după apă: spălatul, gătitul și adăparea animalelor s-au făcut cu măsură și cu mult efort.
Măsurile autorităților
Primarul Iarko Segheciu a mobilizat utilajele primăriei pentru a asigura distribuția apei menajere. Consumul de motorină al administrației a crescut de aproape zece ori. În paralel, s-au început prospecțiuni geofizice pentru realizarea unui foraj industrial care să asigure o sursă alternativă pe termen lung, investiție estimată la aproximativ un milion de lei. Primăria a cerut sprijin financiar de urgență de la Guvern, argumentând că resursele locale nu pot acoperi costurile pe termen lung.
La nivel județean, Administrația Bazinală de Apă Crișuri a monitorizat situația și a recomandat primăriilor să caute surse alternative. Situația din Derna și din comuna vecină Popești a fost considerată cea mai gravă din județ.
Reacția populației
Locuitorii au acceptat, în general, situația cu resemnare, deși efortul zilnic a fost greu de suportat. Unii au exprimat frustrare față de lipsa unor soluții pe termen lung, în timp ce alții au subliniat că seceta a fost atât de severă încât „nu e vina nimănui”. Cozile la izvoare și așteptarea cisternei au devenit parte din rutina zilnică. Mulți
au apreciat efortul primăriei de a distribui apă gratuit, chiar dacă aceasta era doar menajeră.
Când a revenit apa
După ploile din a doua jumătate a lunii septembrie, rezervoarele comunei au reușit să acumuleze aproximativ 2.000 de metri cubi de apă. Pe 19 septembrie 2026, primăria a anunțat reluarea furnizării pe rețea, însă cu restricții: apa curgea doar câteva ore pe zi, pentru a economisi resursa. Primarul a estimat că, în condițiile unui consum rațional, rezerva ar putea ajunge până la două săptămâni, dacă ploile continuă.
Criza din Derna a scos în evidență vulnerabilitatea localităților dependente de surse de suprafață în fața schimbărilor climatice. Deși apa a revenit la robinete, experiența celor două luni a rămas o lecție grea pentru comunitate: fără investiții în surse alternative și fără o gestionare mai bună a resurselor, astfel de situații riscă să
se repete.
Pentru mine, această situație a adus un inconfort extrem si realizarea fragilității vieții noastre locale sistematizate.
NICOLAE POPOVICI
