Catalogul digital a schimbat ritmul vieții școlare la Colegiul Național Onisifor Ghibu. Pentru profesori, tranziția a adus ordine și eficiență: note introduse rapid, medii calculate automat, mai puțină birocrație. Totuși, odată cu aceste avantaje, a crescut și presiunea exactității — o greșeală de tastare devine greu de corectat după cele cinci zile în care nota nu mai poate fi modificată. Tehnologia îi ajută, dar cere și o rigoare ce poate fi uneori apăsătoare.
Părinții privesc și ei schimbarea cu o doză de entuziasm. „E bine că suntem informați în timp real”, spun unii — simt că fac parte mai activ din parcursul școlar al copilului lor, că pot interveni la timp, că pot sprijini mai bine. Totuși, există și o latură dificilă: notificările vin brusc, uneori într-un moment nepotrivit, iar o notă mică afișată pe ecran poate stârni reacții impulsive. Unii părinți recunosc că tehnologia îi ajută, dar că încearcă să-și amintească să lase loc și pentru explicația copilului, nu doar pentru reacția imediată.
Însă cei mai puternic atinși rămân elevii. Pentru ei, fiecare „Ping!” declanșează o emoție intensă — speranță, neliniște sau teamă. Iar când nota este mică, primul gând nu este „Ce am greșit?”, ci „O văd și părinții”. E frica de dezamăgire, de privirea tăcută sau de suspinul scurt care poate cântări mai greu decât cifra trecută în catalog.
OPINIA DIRECȚIUNII
Directorul colegiului nostru, prof. Iulius Radu Timar, a explicat că scopul înlocuirii catalogului fizic cu cel electronic a fost adaptarea la viitorul învățământului: „În perspectiva educației moderne, catalogul electronic va fi cel care va funcționa și are mai multe beneficii decât dezavantaje”, adăugând că printre aceste beneficii se numără informarea rapidă a părinților atunci când elevul nu ajunge la școală.
Domnia-sa a afirmat: „Dacă elevul pățește ceva și nu ajunge la școală, părintele află imediat ce profesorul pune absența.” Directorul a subliniat că un astfel de sistem reduce timpul critic în care părintele poate interveni.
Întrebat despre riscul unei căderi de sistem sau al unor intervenții neautorizate în catalog, directorul nostru a menționat că există măsuri de siguranță: „Fiecare profesor are un catalog personal, în paralel”, explicând că orice eventuală modificare suspectă ar putea fi identificată. Pentru a accesa catalogul, sunt necesare două parole: „E mai greu să spargi două parole.”
În ceea ce privește concluziile după trei luni de funcționare, dl Timar a declarat că partea pozitivă este informarea rapidă a părinților: „Părintele primește imediat nota, absența sau observația”, adăugând că nu au existat probleme semnificative.
Întrebat cum privesc părinții această schimbare, dl Timar a răspuns că agreează acest sistem. A explicat apoi că părinții apreciază contactul permanent cu situația școlară a copilului.
Discutând despre secretizarea notelor, dl director sustine că acest sistem este benefic: „Este un lucru pozitiv că profesorul de matematică nu mai vede notele de la Română, Fizică sau Chimie.” Dl director a explicat că astfel profesorii sunt determinați să evalueze exclusiv cunoștințele elevilor, fără influențe exterioare.
În ceea ce privește reacțiile elevilor și profesorilor, interlocutorul nostru a afirmat că au fost doar pozitive: „N-am avut reacții negative, nici din partea elevilor.” Totuși, a menționat că la început a existat o perioadă de adaptare. A dat exemplul procedurii de notare a elevilor care întârzie după ora 8: „Dacă elevul ajunge după ora 8, este înregistrat la poartă și se trimite observație părintelui.” În prima zi, existau 50 de astfel de cazuri, dar numărul s-a redus la sub 10.
În mesajul final adresat părinților, profesorilor și elevilor, directorul colegiului a transmis urmatoarele: „Catalogul electronic este de viitor. În orice schimbare există reticență, dar trebuie să avem toți puțină răbdare, pentru că lucrurile vor funcționa cu siguranță.”
Catalogul digital aduce și o lecție importantă: responsabilitatea se construiește împreună. Tehnologia ordonează, părinții și profesorii oferă direcție, iar elevii învață să-și asume pașii, fie ei mici sau mari.
Pentru că, dincolo de ecrane și notificări, școala rămâne un spațiu în care învățăm nu doar informații, ci și emoții și felul în care le purtăm mai departe.
Pănă la urmă, o notă nu te definește.
ALEXIA SABOU, ANA BOLOGAN
LOGO paper 