31 mai 2025, München. Într-o seară care va rămâne scrisă cu litere de foc în istoria fotbalului, Paris Saint-Germain a spulberat Inter Milano cu un 5-0 răsunător și a ridicat, în sfârșit, trofeul UEFA Champions League. Nu a fost doar o victorie. A fost o răbufnire a tuturor anilor de așteptare, un cântec strigat din pieptul unei echipe care, după atâtea căderi, a învățat să zboare.
Désiré Doué, 19 ani, a fost revelația serii. Două goluri. O pasă de gol. Zâmbetul sincer al unui copil care a visat și care, într-o finală de Liga Campionilor, a trăit acea fărâmă de magie pe care fotbalul o oferă doar o dată în viață.
Pe bancă, Luis Enrique era calm – dar ochii lui spuneau tot. Parisul nu mai era o echipă construită pe bani, ci pe curaj. Pe jucători tineri, crescuți cu ideea de unitate, de muncă și de sacrificiu.
Ce spun cei care au trăit meciul cu sufletul
„Sunt fan Barcelona, dar în seara asta am ținut cu PSG. Pentru că am văzut în echipa asta ce mi-e dor să mai văd la Barca: foame de victorie, unitate, suflet. M-a emoționat Doué. E genul de jucător care nu doar câștigă meciuri, ci atinge oameni. Sincer, la al cincilea gol, am zâmbit cu foarte multă bucurie pentru fostul antrenor al Barcelonei Luis Enrique.” (George, 17 ani, Oradea)
„Am crescut cu PSG, dar de multe ori m-am simțit dezamăgit. Acum, simt că suntem altceva. Nu mai e echipa vedetelor, ci o echipă adevărată. Când a fluierat arbitrul final, am izbucnit. Nu am mai simțit asta niciodată. A fost ca și cum am fost acolo, pe teren, cu ei.” (Andrei, 17 ani, Oradea)
În noaptea de la München, Parisul a încetat să mai fie un proiect. A devenit o poveste. Iar fotbalul a fost, din nou, ceea ce trebuie să fie: dureros, frumos și profund uman.
GEORGE ZBÎRCE, ANDREI BUNGĂU
LOGO paper 