Virgula-i un punct ce plânge,
Ascuns într-un rând ce se frânge
Plânge și inima mea,
Că n-am pus punct când trebuia.
Te-am pictat fără să știi
În culori și-n poezii,
Te-am scris în nopți fără sfârșit,
Într-un poem ce n-a murit.
Azi te port ca pe un nume
Ce nu-l strig, dar care spune
Tot ce-am fost și n-am rostit,
Tot ce-am rupt și n-am sfârșit.
Ca o rană-n poezie,
Ca o moarte-n armonie,
Acolo unde „noi” s-a scris,
A rămas doar un abis.
N-am pus punct când trebuia.
Am lăsat să curgă… ea:
iluzia că timpul iartă,
Că iubirea se îndreaptă.
Și de-aceea închei tot,
Chiar de doare, chiar de nu pot.
Fiindcă-n suflet mi se strânge
Virgula… un punct ce plânge.
Mă rup încet din ce-am crezut,
Din tot ce-a fost și m-a durut.
Nu mai am forță, nici cuvânt…
Eu te iubesc, dar am pus punct.
ALISIA UNGUR
Alisia Ungur, absolventă a Colegiului Național Onisifor Ghibu Oradea, clasa a XII-a B, diriginte Lucia Cighir, Promoția 2020-2024, ESTE În prezent studentă a facultății de științe socio-umane, ȘTIINȚELE Educației, Pedagogia învățământului primar și preșcolar.
LOGO paper 