În acest material vreau să aduc în atenţia cititorilor un subiect mai rar dezbătut, și anume risipa de mâncare. Datele spun faptul că la nivel mondial o treime din produsele alimentare anuale sunt aruncate, adică nu mai puţin de 1,3 miliarde de tone.
Această risipă generează probleme majore asupra economiei, mediului şi resurselor naturale.
În România – care, deşi pare o ţară relativ mică, atât ca număr al populaţiei, cât şi ca suprafaţă – numărul de tone de mâncare risipite anual este de 2,4 milioane, ceea ce înseamnă 122 de kilograme per cap de locuitor, comparativ cu Germania, unde se aruncă anual 12 milioane de tone, în Slovacia aproximativ 200.000 de tone, Elveţia 2,8 milioane, iar Marea Britanie 9.5 milioane de tone. Putem spune că noi suntem printre cei mai economi din Europa în această privinţă.
În UE se aruncă anual aproximativ 88 milioane de tone de mâncare, adică 173 kg de mâncare anual, România aflându-se sub medie.
Problema cea mai mare este data de faptul că 690 de milioane de persoane suferă de foame, adică 9,2% din populaţia lumii. Aceste cifre sunt îngrijorătoare. Este un paradox faptul că o parte a lumii aruncă o grămadă de mâncare, iar alţii nu au ce pune pe masă. Ponderea oamenilor care suferă de sărăcie aproximativ ( 3,20-5,50 USD pe zi) este de aproape 30-40%.
Cifrele sunt alarmante. În unele ţări din Africa mulţi oameni se culcă cu burţile goale, iar acolo există conflicte armate din cauza foametei.
Nici România nu stă foarte bine la acest capitol. Aproximativ 200.000 de elevi se culcă flămânzi, adică 1 din 5 copiii. Datele sunt alarmante. Dacă unii aruncă mâncarea pe geam la propriu sau se bat cu ea, aşa cum se întâmplă în unele filme, alţii nu au ce pune pe masă. Românii au un proverb pentru asta, şi anume „Câinele de prea mult bine turbă!’’
Unele cauze ar putea fi: planificarea slabă a meselor mulţi oameni, cumpărând prea multe alimente, 53% din alimentele aruncate provin din gospodării, restul de la industria alimentară şi altele; unele alimente sunt păstrate incorect şi se pot strica; înţelegerea greşită a proporţiilor sau aruncarea a produsului, care este în stare bună după data expirării.
La ultimele două categorii mă încadrez şi eu.
Soluţiile în aceste cazuri ar putea fi: educarea consumatorilor prin campanii de conştientizare cu privire la importanţa planificării alimentelor, etichetarea corectă şi a modalităţilor de conservare; donarea alimentelor făcută atât de către supermaketuri şi ONG-uri cât şi de către oameni; reducerea porţiilor la restaurante şi cantine.
În concluzie, risipa de alimente constituie o mare problemă a lumii contemporane, dar care trebuie gestionată, pentru a căpăta o rezolvare cât mai rapidă.
Aided by ChatGPT
MATEI CHIRTOP
LOGO paper 