RIANA & ALESIA: Eminescu în regia Catedrei de Limba și literatura română

În urmă cu 175 de ani, un poet-nepereche i-a fost dăruit țării noastre dragi, România, înzestrat cu o putere de a însufleți literele, de a le da o cantabilitate, Mihai Eminescu (1850-1889). Creatorul național de rime memorabile s-a născut în data de 15 ianuarie, decretată Ziua Culturii Naționale. Trăsăturile unice ale gândirii, de geniu, sunt marcante pentru neamul românesc. Arta literaturii, a jurnalismului și a filosofiei conturează amprenta lăsată de marele poet, care a avut binecuvântarea de a metamorfoza perspectiva contemporanilor și a generațiilor viitoare.

Miercuri, 15 ianuarie 2025, ora 12:00, s-a desfășurat un sincretism eminescian în sala festivă a colegiului nostru, ce a pus în lumină interpretarea poeziilor, simțurile, mișcările, emoțiile, regia și costumele inițiaților doritori să comemoreze scrierea dăinuitoare a lui Eminescu.

Momentele au fost palpabile, organizate de catedra de Limba și literatura română.

Deschiderea celor mai remarcabile și strălucite clipe memorialistice a fost revelată de descrierile doamnei profesoare de limba și literatura română, Diana Borodan, care au întruchipat niște călăuze, referințe la ce îi așteaptă pe spectatorii cu sufletul palpitând de nerăbdare.

Pasionații de literatură au avut șansa să îl dramatizeze și să-l interpreteze pe marele poet al românilor, creând secvențe de timp profunde și pline de farmec pentru publicul vast, compus atât din clase de liceu, cât și de gimnaziu. Având țelul și speranța de a capta atenția curioșilor, profesorii coordonatori au înfăptuit clipite inedite, utilizând efecte vizuale încântătoare ochilor și coarde sensibile ale sonorității, aspirând, totodată, să atingă o conexiune afectivă.

Momentul Fiind băiet păduri cutreieram (realizat de Buda Alexandra, Chivari Raluca, Pellechia Allesya, Stoica Miriam, Aldea Martin, Popuș Elias, din clasa a V-a E, organizat de doamna profesoară Cipleu Adela, a cucerit inima audienței printr-o scenetă excentrică și creativă. Desigur că atât recitalurile de poezii, cât și cântecele relatează plăsmuiri de povești îngândurate care pot rezona cu existența oamenilor, iar această scenetă a făurit impresia unei experiențe din viața pământeană, plină de visări, relaționând cu publicul la un nivel abisal de sentimental.

Pe de altă parte, prezentarea melodică O, rămâi creată de liceana Melisa Junc, din clasa a XI-a A, a transformat o poezie într-o curgere armonioasă și ritmată a cuvintelor, având un timbru cald și accentuat, pronunțat, care a stârnit interesul audienței către un strat adânc al tainelor cunoașterii.

Am fost profund impresionată de prezentarea artistică la care am asistat, văzând o lume autentică, creată din imaginația și viziunea fiecărui participant care conturează semnificația adevărată a poeziilor lui Eminescu. Versurile păreau să spună o poveste personală, ceea ce m-a făcut să mă simt implicată în versurile dulci, pline de expresivitate. Un moment apreciat de public a fost Glossă recitată de subsemnata, Riana Bogdan (clasa a IX-a B), și de Alexandru Bonchiș (X C). Pe scenă, poezia a devenit mai mult decât o artă și a fost o experiență care mi-a rămas în minte, dovedind încă o dată că, atunci când aceasta este interpretată cu emoție, cuvintele pot ajunge direct la inima auditorilor.

Alexandru Bonchiș și-a marcat prezența prin profunzimea și gravitatea vocii sale, având o prezență scenică extrem de puternică, iar modul în care accentua cuvintele cheie a dat poeziei o încărcătură dramatică. Personal, am încercat să aduc sensibilitate și căldură în interpretare. Scena a devenit o poveste intimă, fiecare mișcare părea să susțină mesajul poeziei, animând versuri echivoce și complexe. De asemenea, am încercat să conectez versurile cu publicul, pentru a crea un sentiment de apropiere, ca și cum m-aș adresa fiecărui spectator în parte. Împreună, am reușit să oferim o interpretare echilibrată, împărtășind o experiență poetică, sensibilă și intensă. A fost fascinant să vedem cum aceleași versuri pot fi încărcate de emoții atât de diferite, dar, totuși, acestea să fie coerente și captivante.

Sunt recunoscătoare pentru că am avut prilejul de a pătrunde în reflecțiile încărcate de semnificații adânci, filozofice ale versurilor Glossă scrise de poetul național. Pe scena deosebit de împodobită cu felurite tablouri, creații și volume eminesciene, am trăit, ce-i drept, într-o „fantasmă” împovărată de marile întrebări ale vieții. Noua ființă învăluită într-o fire rece, indiferentă pe care a trebuit să mi-o însușesc, să simt că prinde croieli în lăuntricul meu, a fost efemeră, risipindu-se după ce am sfârșit –cu bine- recitalul și după ce am revenit în tiparul meu adolescentin, cu o gândire visătoare. Totuși, teama de a nu mă încurca și emoțiile au luat amploare în cugetarea mea care trebuia să creeze o iluzie glacială și meditativă. Prin urmare, strofele au căpătat cu adevărat înfățișarea unei apăsări sufletești, dar, în cele din urmă, s-au dovedit a fi un stetoscop cu care mi-am ascultat vibrațiile, vâlva din inima pulsând.

Lăsând la o parte simțămintele mele și revenind la evenimentul în sine, pot să spun că cel mai mult mi-a plăcut felul în care fiecare elev a interpretat arta cuvântului a lui Eminescu. Originalitatea tuturor m-a surprins și mi-a demonstrat că puterea imaginarului și a transpunerii în personalitatea celui comemorat, vorbele vocilor lirice încă viețuiesc printre noi.

Deci, cum ar afirma doamna profesoară de limba și literatura română, Ruxandra Gavra, evenimentul a fost unul reușit, din care fiecare persoană s-a îmbogățit cu cunoștințe, deoarece literatura a fost reliefată de mai multe teme și limbaje literare: scenete, recitaluri de poezii, versuri interpretate melodic.

RIANA BOGDAN, ALESIA HAȘAȘ