Bacalaureatul, considerat examenul maturității, aduce cu sine o încărcătură emoțională puternică pentru elevii din clasa a XII-a. În fiecare an, aceștia se confruntă cu așteptări mari din partea familiei, profesorilor și societății, în timp ce trebuie să gestioneze volumul mare de materie și stresul asociat evaluării.
Într-o perioadă crucială din viața lor, mulți tineri resimt o presiune copleșitoare, care le afectează atât performanțele academice, cât și starea de bine. Această situație ridică întrebări importante despre modul în care sistemul educațional poate sprijini mai bine elevii în această etapă dificilă
Pe acest subiect, am purtat o discuție cu o elevă de clasa a XII-a de la CN Emanuil Gojdu, care ne- a vorbit despre presiunile si provocările acestui examen
Ce te motivează să lupți pentru rezultate bune la bacalaureat?
Artemis: Principala mea motivație este intrarea la o facultate buna, ca si satisfacția personală. De cand am intrat in acest liceu, am stiut ca nu va fi usor si ca tot efortul pe care urmeaza sa il depun nu va fi in zadar. M-am asteptat si la unele note mai mici, altele mai mari, pentru ca asa se intampla in orice faci. Uneori ai nevoie sa fi tras inapoi ca sa poti inainta, insa ceea ce conteaza cu adevarat a fost dorinta de a nu renunta si disciplina la care am lucrat pe parcursul acestor ani.
Normal ca, odata cu disciplina, apar si reusitele, iar satisfactia e mult mai mare cand vezi ca munca ta da roade. Aceasta a fost si principala motivatie pentru a invata din ce in ce mai mult si a-mi dori sa obtin o nota cat mai mare.
Dat fiind ca urmaresc sa continui in domeniul medicinii, asa cum probabil ai intuit, am nevoie sa trec si de o admitere si de multe ori imi aud unii colegi zicand ca „notele de la bac nu conteaza”. Este un lucru gresit, din perspectiva mea, sa privim asa lucrurile – nota de la bac este importanta in felul ei, iar ea va aparea mereu pe o diploma, pe care o vom purta cu noi, din momentul in care am trecut de examenul de maturitate sau examenul de bacalaureat, pana cand ne vom incheia complet cariera si le vom povesti urmasilor nostri cum am obtinut o asemenea nota.
Pana la urma, vom ajunge exemple pentru altii, iar munca pe care o depunem va spune daca vom fi exemple de urmat sau nu.
Care este cea mai mare grijă legata de acest examen?
Artemis: Cea mai mare anxietate a mea legata de acest examen – ca a oricărui alt elev – este de a nu eșua. Normal ca viata in general si liceul la care ajungem ne pregatesc pentru astfel de examene, insa consider ca mereu va fi acea teama legata de nivelul la care performanta noastra din timpul examenului se va ridica.
Mi se pare destul de deplasat ca un singur examen sa determine cat de bun esti intr-un anumit domeniu, indiferent daca vorbim de materiile incluse in examenul de bacalaureat sau nu. Nivelul nostru de cunoastere si experienta este dat de munca pe care o depunem si felul in care evoluam din punct de vedere al gandirii. In timpul unui examen, cum este cel de bacalaureat, concentrarea noastra poate fi usor perturbata din cauza stresului, tensiunii din sala, sunetelor din jur, ca si de gandul „ce se va intampla daca pic examenul asta?”
E usor sa te lasi pacalit, spunand ca, de fapt, odata ce intri in sala si vezi subiectul, te vei linisti, insa de multe ori nu e asa. Se intampla ca, din cauza stresului, sa uiti si ce ai invatat si sa nu mai fii sigur pe raspunsurile tale. De aceea e bine sa invatam sa ne gestionam emotiile, intrucat nu va fi niciun capat de lume daca nota va fi putin mai mica decat ne asteptam, dar asta nu trebuie sa ne demoralizeze si sub nicio forma, sa ne faca sa renuntam.
Poate nu e corect faptul ca criteriul de selectie se face pe baza unui singur examen, care nu reflecta in totalitate ceea ce stim, insa este conceput sa ii selecteze nu doar pe cei mai buni la invatat, dar si pe cei mai buni cand vine vorba la gestionarea stresului si emotiilor in timpul unor evenimente importante.
Simți că ai suficient sprijin din partea familiei sau a prietenilor în această perioadă?
Artemis: Consider ca, atunci cand vine vorba de scoala, cat si de studiile si cariera pe care vreau sa o urmez, am fost mereu sustinuta de familia mea. Mereu am fost inteleasa cand nu am putut sta impreuna cu ei sau am decis sa ma sustrag din anumite activitati pentru a invata. M-am asteptat ca unele decizii pe care le-am luat sa nu ii multumeasca in totalitate, ceea ce a fost OK, dar mereu am gasit timp sa stam si sa ne consiliem pentru a alege cea mai buna cale, intrucat sunt constienta de faptul ca ei imi vor doar binele si tot ce au facut pana acum a fost pentru binele meu.
Nu pot spune ca am fost stereotipul copilului care a cunoscut numai certe aprigi sau pedepse cand a venit vorba unor note mici, in cel mai rau caz mi s-a spus ca as fi putut mai mult, fapt ce m-a impulsionat sa fac mai bine data viitoare.
In ceea ce priveste spirjinul din partea prietenilor, nu pot spune ca nu l-am avut, dar pot sustine ca aici au existat neintelegeri. Am adoptat acest stil de viata in jurul invatatului inca dinainte de a-mi cunoaste actualii prieteni, iar felul meu de a vedea lucrurile cateodata s-a dovedit a-i nemultumi. Au existat unele certuri in legatura cu timpul pe care ar trebui sa il petrec iesind si distrandu-ma, insa au fost rapid incheiate, prin intelegerea pe care am primit-o de la ei.
In concluzie, da, am primit sprijin din partea familiei si al prietenilor mei, însa in proporții diferite.
a consemnat ANASTASIA URSUȚ
LOGO paper 