În vastul spațiu cosmic, stelele strălucesc,
Planete ce dansează, în tăcere se împletesc,
Asteroizi ce zboară, pe cărări de mister,
Galaxii ce se-ntind, un infinit efemer.
Nebuloase colorate, ca visele în noapte,
Lumini ce ne încântă, în univers se adapte,
Călătorii prin timp, prin dimensiuni neștiute,
O lume de minuni, unde gândul se împute.
Căutăm răspunsuri, în tăcerea profundă,
Întrebări fără margini, în univers se fundă,
Suflete pierdute, în stele se regăsesc,
În brațele cosmosului, dorințe se împlinesc.
Fiecare galaxie, o poveste ascunsă,
În spațiul cosmic, inima se avântă,
Îmbrățișăm misterul, cu ochii spre cer,
În căutarea adevărului, visăm fără temer.
7. Într-o lume de nimic, unde timpul se pierde,
Se plimbă gândurile, fără să se cerbe.
Un vânt ușor adie, dar nu spune nimic,
Se ascunde în umbre, ca un vis fugar, un pic.
Un cer fără stele, o noapte fără lună,
Se împletesc tăceri, într-o armonie nebună.
Culori care nu sunt, sunete ce dispar,
Un univers golit, fără un reper clar.
Și totuși, în acest nimic, găsim o poveste,
Un ecou al dorinței, o fărâmă de veste.
Căci chiar și în absență, viața se răsfață,
Și-n haosul din jur, inima se îmbrățișează.
IOANA MARIA
Ioana Maria este elevă în V D, clasa prof. Eugen Furtos, pregătită la clasă la Limba română de prof. Loredana Gabor.
LOGO paper 