Onisifor Ghibu se remarcă ca un pedagog, scriitor și activist politic de excepție în perioada interbelică a României. Activitatea sa vastă și diversificată, reflectată în numeroasele contribuții la revista Familia, dar și în inițiativele sale educaționale și culturale, a avut un impact profund asupra dezvoltării conștiinței naționale și a identității culturale românești. Acest articol își propune să examineze influența lui Onisifor Ghibu în contextul colaborării sale cu revista Familia și relația sa cu alte personalități de seamă ale vremii, precum Sextil Pușcariu.
Revista Familia, fondată de Iosif Vulcan în 1865, a fost una dintre cele mai prestigioase și influente publicații culturale din România, având un rol esențial în formarea și consolidarea conștiinței naționale. Onisifor Ghibu a adus o contribuție semnificativă acestei publicații, prin articole și eseuri ce abordau teme sociale, politice și culturale. Activitatea sa jurnalistică în cadrul revistei a fost caracterizată de un angajament ferm față de ideile naționaliste și de o promovare neobosită a educației ca mijloc de emancipare a individului și de consolidare a identității naționale.
În articolele sale, Ghibu a pledat pentru o educație accesibilă și de calitate, considerând-o un pilon fundamental al dezvoltării naționale. El a subliniat necesitatea ca educația să fie un instrument de formare a caracterului și a conștiinței civice, capabil să stimuleze mândria națională și să întărească legăturile culturale între diversele regiuni ale României. În acest sens, colaborarea sa cu Familia reflectă nu doar preocupările sale intelectuale, ci și un angajament profund față de valorile culturale și educaționale ale națiunii.
O etapă semnificativă în cariera lui Onisifor Ghibu a fost întâlnirea cu Sextil Pușcariu în 1905, la Sibiu, cu prilejul inaugurării Muzeului Etnografic al Astrei. Această întâlnire a fost deosebit de importantă, deoarece a marcat începutul unei colaborări fructuoase și a unei prietenii de durată.
Ghibu i-a trimis lui Pușcariu prima sa lucrare, Limba nouă a cărților bisericești, anticipând interesul acestuia pentru subiect. În răspunsul său, Pușcariu i-a oferit lui Ghibu sfaturi și încurajări valoroase, subliniind importanța continuării cercetărilor și activităților sale academice.
Această interacțiune a fost esențială pentru formarea profesională și intelectuală a lui Ghibu. Sprijinul și recunoașterea venite din partea lui Pușcariu au avut un efect motivator puternic, contribuind la definirea traiectoriei academice și profesionale a lui Ghibu. În consecință, Ghibu a recunoscut ulterior importanța acestei intervenții: „În acest mod, intervenția lui Pușcariu mi-a fost poate de ceva folos”.
Relația dintre Onisifor Ghibu și Sextil Pușcariu a fost marcată și de momente de tensiune, în special în contextul inaugurării Universității din Cluj. Ghibu, determinat să marcheze solemn acest eveniment și să implice delegații universitare din vestul Europei, a întâmpinat obiecțiile lui Pușcariu. Acesta din urmă și-a exprimat îngrijorarea cu privire la respectarea protocolului tradițional și la dificultățile logistice ale călătoriei în timpul iernii.
Ghibu, însă, a subliniat importanța simbolică a evenimentului și a rămas hotărât să depășească orice obstacol: „Nu putem trece peste așa ceva, peste un lucru comun. Trebuie să depunem eforturi deosebite pentru scoaterea în evidență, față de preoți a trebuit codexul în fața întreaga lume, a acestui eveniment”. Determinarea lui Ghibu de a realiza acest eveniment, în ciuda dificultăților, reflectă angajamentul său profund față de valorile educaționale și naționale.
După întoarcerea sa din Berlin, Sextil Pușcariu a ales să se retragă din viața publică și academică, afectat profund de evenimentele tumultuoase ale vremii. Retragerea sa în satul natal a fost o decizie motivată de dorința de liniște și introspecție, departe de agitația vieții urbane. În ciuda retragerii, Pușcariu a continuat să se dedice științei până la sfârșitul vieții, demonstrând un devotament neclintit față de domeniul său de cercetare.
Onisifor Ghibu a exprimat o profundă tristețe și recunoștință pentru Pușcariu, evidențiind impactul pozitiv pe care acesta l-a avut asupra vieții sale. Ghibu a reflectat asupra pierderii mentorului său cu o melancolie adâncă: „Pentru mine, știrea plecării lui într-o lume mai bună a reprezentat despărțirea dureroasă de omul minunat, de colaboratorul admirabil”. Această mărturisire subliniază nu doar relația profesională dintre cei doi, ci și influența profundă pe care Pușcariu a avut-o asupra dezvoltării personale și profesionale a lui Ghibu.
Onisifor Ghibu și Sextil Pușcariu au fost două personalități de referință ale culturii și educației românești din perioada interbelică. Contribuțiile lor esențiale la dezvoltarea instituțiilor culturale și formularea politicilor educaționale au avut un impact durabil asupra societății românești. Colaborarea și prietenia dintre cei doi nu doar că au fost benefice pentru dezvoltarea lor individuală, dar au și consolidat bazele unei educații naționale puternice și a unei identități culturale distincte.
Ghibu și Pușcariu rămân figuri emblematice ale epocii, exemplificând dedicarea neclintită față de valorile culturale și educative ale României.
NICOLE JUCA, SARAH POP, IASMINA SCUTELNICU, PATRICIA SIMIONAȘ, DIANA SIMUȚ, IONELA STURZ, ALEXANDRA SOANE, MAYA BERCEA, GEORGE MEZE
Coordonator: prof. dr. Gavra Ruxandra
LOGO paper 