Cu lacrimi în ochi, scriu acest ultim articol, reflectând asupra parcurgerii mele a celor 12 ani de școală. Prima mea zi de școală rămâne ca un tablou viu în mintea mea, plin de emoții și curiozități.
Când am pășit pentru prima dată în sălile de clasă, m-am simțit copleșită de noutatea și de așteptările din jurul meu. Cu un ghiozdan plin de creioane colorate și cu inima plină de nerăbdare, am pornit pe drumul educației care avea să-mi schimbe viața în moduri neașteptate.
De mică am simțit acea sete de cunoaștere și dorința de a mă implica în tot ceea ce făceam. Școala a fost acea sursă constantă de inspirație care m-a motivat să învăț și să evoluez. În timp ce îmi croiam drum prin lecții și examene de a lungul anilor, am realizat că educația nu este doar despre note și diplome, ci și despre formarea unor valori și calități umane.
Întâlnind atâția elevi diferiți de-a lungul anilor, am învățat să apreciez diversitatea, să fiu empatică și să nu judec pe baza aparențelor. Fiecare persoană cu care am interacționat mi-a oferit o lecție valoroasă și m-a ajutat să înțeleg că esența unei ființe umane nu poate fi măsurată în termeni simpli.
Scoala m-a învățat să fiu un om mai bun, mai empatic și mai deschis către ceilalți. Prin intermediul comunității școlare, am învățat că educația nu se rezumă doar la cunoștințe academice, ci și la dezvoltarea unor calități umane care să ne îmbogățească viața și să ne facă să fim mai buni unii față de alții. Am avut oportunitatea să învăț nu doar din experiențele pozitive, ci și din cele mai puțin plăcute. De la cei care s-au comportat cu mine în mod neadecvat sau negativ, am învățat să nu repet aceleași greșeli și să nu răspund la aceeași agresiune.
Astfel, sunt fericită că am ajuns la această etapă, dar în același timp tristă că se încheie această frumoasă perioadă din viața mea. Privind spre viitor cu ochi temători, îmi doresc din tot sufletul ca totul să fie bine și să reușesc în tot ceea ce îmi propun.
Liceul meu m-a transformat, m-a maturizat și m-a făcut mai puternică decât credeam vreodată că voi fi. Prin participarea la diverse activități și proiecte, am descoperit o lume nouă și am prins curajul să îmi urmez pasiunile. Datorită liceului meu, am călătorit pe căi neumblate și am descoperit pasiunea pentru poezie și creație. Aici am avut șansa să îmi exprim sentimentele și gândurile în moduri pe care nu le credeam posibile. Sunt recunoscătoare pentru această perioadă, pentru că m-a învățat să îmi cunosc mai bine capacitățile și să mă bucur de fiecare experiență. Prin intermediul liceului, am găsit forța interioară de a merge mai departe și de a îmi urma visurile cu încredere și hotărâre.
Le mulțumesc din inimă școlilor, care au avut un rol esențial în evoluția mea. Mi-a plăcut să învăț, să descopăr și să mă dezvolt, și pentru aceste motive îmi doresc să devin cadru didactic. Îmi doresc să împărtășesc pasiunea mea pentru învățare și să fiu o sursă de inspirație și cunoștințe pentru generațiile viitoare.
Astăzi mă despart de anii de școală cu inima plină de emoții contradictorii. Pe măsură ce privesc înapoi, rememorez zilele de școală, emoțiile intense, prieteniile ce mi-au luminat fiecare zi și profesorii care mi-au călăuzit pașii. Încerc să prind în palma mea amintirile dulci și amare, lecțiile învățate și momentele în care am crescut și am evoluat.
Acum stau în fața unui nou început, cu inima plină de speranță și ochii plini de visuri. Incertitudinea viitorului îmi provoacă un val de emoții, dar știu că în spatele meu am o armată de oameni minunați care m-au susținut și m-au încurajat în fiecare moment.
Privind spre viitor, îmi doresc să explorez lumea, să învăț lucruri noi, să îmi urmez pasiunile și să îmi construiesc propria mea cale către succes și fericire. Liceul mi-a oferit temelia, iar acum e timpul să ridic ziduri noi și să construiesc acel viitor pe care mi-l doresc.
Așadar, adio, școală dragă, pentru mine a fost o adevărată plăcere! O să îmi lipsești!
Bun venit, viitor incitant!
ALISIA UNGUR
LOGO paper 