De ce o școală a părinților?
Parafrazând un celebru pedagog, „singura cale de a forma copii buni este să devenim mai întâi părinți mai buni”, Zig Ziglar, am înțeles că a învăța modalități de a aborda copiii conform nevoilor lor și nu prin activarea copilului interior al nostru este direcția prin care vom reuși să creștem adulți responsabili, adaptați și adaptabili.
Rolul de părinte implică multe cunoștințe și abilități, care nu sunt înnăscute și nu apar atunci când devenim părinți. Fiecare dintre noi învățăm să fim părinți de la cei din jurul nostru, de la părinții noștrii, din informațiile pe care le auzim sau citim.






Uneori ceea ce învățăm din interacțiunea cu ceilalți nu e suficient pentru a fi părintele de careâ copilul are nevoie pentru a se dezvolta și pentru a crește echilibrat fizic și mental, independent și adaptat.
Prin intermediul acestui program de parenting ne-am propus să consolidăm legăturile dintre părinți și copii, dintre familie și școală, prezentând informații fundamentate științific. Conceptul tematic, psihopedagogic, al proiectului a fost generalizat anul acesta la nivel de județ, proiectul fiind coordonat de CJRAE Bihor și completat cu teme de nutriție si siguranță pe Net, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor părinților din cadrul CN Onisifor Ghibu.
18 mai 2024 a fost ziua în care 48 de părinți au reintrat în școală în calitate de elevi, parteneri în relația școală – părinți – elevi. Mi-a revenit plăcerea ca, în calitate de consilier școlar, dar și de mamă, să împărtășesc aspecte legate de metode de îmbunătățire a comunicarii cu copilul: Despre comunicarea cu copilul – de la provocare la reușită.
Stilul de comunicare al părintelui este esențial în reacțiile copilului în alegerea atitudinii lui de încremenire, lipsă de reacție, fugă sau atac. A ști tehnici eficiente de comunicare nu e însă suficient. Îți trebuie răbdare, perseverență pentru a le pune în practică și pentru a vedea eficiența. Asta cred că face diferența între succes și lipsa lui.
Am avut ocazia să vad părinți extraordinari, implicați și care au împărtăsit cu drag reușite și nereușite ale meseriei de părinte, care și-au pus întrebări și s-au ajutat pentru găsi răspunsuri. Și astfel am învățat / concluzionat că educatia unui copil nu se face pe un câmp de luptă. A educa nu înseamnă dominare, luptă pentru putere. A educa înseamnă iubire și acceptare necondiționată, ajutor fără reproș și implicare fără regrete, indiferent de rezultat.

Vă multumesc, dragi părinți, și vă aștept la alte ediții ale proiectului Școala părinților de
astăzi’ sau ori de câte ori simțiți nevoia de a vă îmbunătății stilul parental sau informațiile, în cabinetul de consiliere psihopedagogică, etaj II, clădirea principală CN Onisifor Ghibu.
P.S. Mai sus găsiți pliantul cu informații despre metode eficiente de comunicare, astfel încât, prin intermediul acestei platforme, să aveți acces la informații chiar și cei care nu ați fost prezenți.
Cu drag de copii,
IONELA BELBE,
consilier școlar, psihoterapeut de familie











