Plăcerea lecturii reprezintă una dintre cele mai importante valori culturale pe care profesorii de Limba și literatura română au misiunea de a o sădi în sufletele elevilor cu care se întâlnesc zi de zi. Cu toate acestea, cultivarea unei atitudini pozitive față de receptarea textelor literare, a gustului pentru literatură, a fost dintotdeauna și a rămas până astăzi una dintre cele mai mari provocări, indiferent de mediul din care provin elevii.
Odată ajunși în gimnaziu, copii cărora nu le-a fost inoculată de mici (din familie sau din clasele primare) plăcerea lecturii trezesc năzuințele profesorilor de Limba și literatura română de a-și transforma elevii în niște Anibalectori, determinându-i să pornească pe cărări întortocheate, într-o călătorie în căutarea unei poțiuni magice sau a unei baghete vrăjite prin care miracolul lecturii să ajungă la copil. Uneori, profesorul se metamorfozează într-un personaj de basm, un Făt-Frumos, care, la finalul probelor, reușește să-și atingă țelul mult dorit. Însă de multe ori, în ciuda tuturor strădaniilor sale, aventura se încheie în manieră donquijotescă, realitatea spulberându-i speranțele.
Vrăjmașii acestui Făt-Frumos: Căpcăunii, Spânii, Împărații-Roșii ș.a.m.d., sunt numeroși și variați, însă Zmeul Zmeilor cred că este, în ziua de azi, tehnologia, un rival considerat de majoritatea copiilor de neegalat și de neînvins. Pentru a evita ca lumea feerică să-și piardă echilibrul și să se destrame, riscând să se întoarcă la 180 de grade și să capete nuanțe distopice, precum în scenariul lui Ray Bradbury din romanul Fahrenheit 451, Făt-Frumos e nevoit să-și schimbe strategia de luptă. Slavici, din înțelepciunea poporului român, spunea că pe vrăjmașul pe care nu-l poate birui tot omul cu minte şi-l face tovarăş. Făt-Frumos e așa cum îl știm de mici: entuziasmat, optimist, încrezător în forțele proprii, curajos, îndrăzneț, creativ, dar mai ales isteț. În mod naiv sau nu, acceptă un pact de care, să fim serioși, cât ar mai fi putut fugi? Este vorba despre alianța potențial salvatoare profesor-tehnologie.
Una dintre cele mai frumoase forme pe care tehnologia a îmbrăcat-o o reprezintă cinematografia. Filmul este considerat alături de teatru, pictură, sculptură și literatură o formă de artă, devenind un aspect inclus în programa de clasa a IX-a în cadrul disciplinei de Limba și literatura română. Întâlnirea cu filmul, în cadrul orelor de Limba și literatura română, ar trebui să aibă loc mult mai devreme, chiar din clasa a V-a, când elevul descoperă primele noțiuni de teorie literară, deoarece, în acest mod, îi putem capta atenția, stârnindu-i interesul de a descoperi alături de profesor interferențele dintre cele două lumi (sau chiar trei): literatură–film(–realitate).
În cadrul conținuturilor asociate domeniului Literatură, noile programe prevăd studiul textului multimodal încă din primul an gimnazial, astfel că abordarea filmelor poate fi complet justificată, cu atât mai mult cu cât industria cinematografică a evoluat extrem de mult în ultimii ani, dând naștere unor pelicule de o incontestabilă valoare artistică. Această formă a textului multimodal este în esență un tip de text care se construiește foarte asemănător textului literar: vorbim de genuri, de narațiune/fir epic/tramă, de personaje și construcția lor, de decor, de momentele subiectului etc.
În film, ca în textul narativ literar, coordonatele spațio-temporale în care este plasată acțiunea joacă un rol important, deoarece acestea creează așteptări cu privire la desfășurarea acțiunii sau a modului în care pot acționa personajele. Decorul, backgroundul, poate stabili într-un mod foarte rapid contextul geografic și istroic în care au loc evenimentele. De asemenea, e important să observăm, încă din primele scene, locația, momentul zilei, starea vremii, anotimpul, întrucât toate aceste elemente conturează atmosfera și configurează genul filmului.
Genul este un alt punct de intersecție a filmului cu literatura care merită explorat și exploatat, fiind o modalitate captivantă de a-i introduce pe elevi în analiza textuală. Pentru a putea încadra scenele dintr-un film într-un anumit gen, elevii trebuie să analizeze imaginea, să găsească motive recurente și elemente de decor specifice fiecărui gen. De exemplu, un decor nocturn al unei grădini părăsite, cu copaci bătrâni și stranii va fi asociat cu genul horror, noțiune ce poate deschide o conversație despre textul fantastic, povestiri horror, literatura SF (sau chiar despre romantism).
Modalitățile de caracterizare a personajelor dintr-un film se suprapun în mare parte cu instrumentele folosite în analiza ființelor de hârtie cu inimă de cerneală dintr-un text narativ ficțional. Așadar, în ambele tipuri de texte, vom investiga trăsăturile morale și fizice ale personajelor, vom interpreta comportamentul, atitudinea și acțiunile acestora. În acest punct, se poate deschide o discuție despre importanța limbajului nonverbal, putând fi foarte ușor ilustrat, observat și înțeles de către elevi. O activitate interesantă ar putea consta, de exemplu, în vizionarea unei secvențe de film fără sonor, în care elevii să fie provocați să ghicescă, să deducă mesajul pe care îl transmit personajele doar prin intermediul gesturilor și al mimicii.
Prin urmare, utilizarea filmului ca text poate deveni în mâna profesorului de Limba și literatura română un puternic stimulent de a dezvolta abilitățile de observație, de comprehensiune, de analiză, de citire și chiar de redactare ale elevilor. Analiza elementelor componente ale filmelor în cadrul orelor de Limba și literatura română va conduce la deconstrucția și înțelegerea mai bună a conținutului cinematografic. Așa cum reiese de mai sus, acest tip de text multimodal poate fi interpretat din punctul de vedere al personajelor, al culorilor, al decorului/al coordonatelor spațio-temoprale, al narațiunii, al coloanei sonore etc., ca părți componente ale filmului, aspecte care cu ușurință pot fi transferate apoi în analiza și înțelegerea unui text literar.
prof. DIANA BORODAN
LOGO paper 