ÎN ULTIMII ANI, NUMĂRUL ANIMALELOR ABANDONATE A CRESCUT ÎNFIORĂTOR. DIN PĂCATE, MULTE DINTRE ACESTE ANIMALE SE REGĂSESC ÎN SITUAȚII DIFICILE, FIIND ABANDONATE SAU LĂSATE ÎN GRIJA AUTORITĂȚILOR. PROBLEMA ESENȚIALĂ ESTE CĂ UNII OAMENI NU ÎNȚELEG FAPTUL CĂ, ÎN MOMENTUL ÎN CARE IEI UN ANUMIT ANIMAL, DE EXEMPLU UN CÂINE SAU O PISICĂ, ACEST ANGAJAMENT NU ESTE UNUL TEMPORAR, CI ESTE UNUL PE VIAȚĂ.
Astfel, stăpânul se angajează de a întreține acel animal atâta timp cât este în viață.
În ultimul timp, am văzut foarte mulți părinți, pe diferite grupuri de pe platformele social media, care spun fără pic de jenă că au luat copilului un animal de companie (un câine, de pildă), dar copilul s-a plictisit de el și dorește să-l dea altcuiva.
Acest fel de comentariu mă irită peste poate; acei părinți nu conștientizează faptul că animalele nu sunt simple obiecte, care circulă de la un om la altul. Și ele, ca noi, oamenii, sunt niște ființe care au nevoie de dragoste și de prezența noastră.
Totodată, unii oameni își lasă animalele pe drumuri, crezând că aceasta este soluția cea mai
bună de a se scăpa de ele… Complet greșit. Din păcate, există și acest fel de persoane, care tratează animalele cu indiferență și cruzime.
Abandonul animalelor de companie este o problemă răspândită în România. Oamenii, în loc să caute soluții responsabile și, nu în ultimul rând, umane, aleg adesea calea ușoară a abandonului.
Astfel, într-o țară în care se observă o combinație între ignoranța față de nevoile animalelor și iubirea pentru ele, realitatea este una amestecată. Adăposturile pentru animalele fără stăpân sunt adesea suprasolicitate, iar resursele pentru îngrijirea și adăpostirea lor sunt limitate.
Mai mult, normele privind protecția animalelor sunt adesea încălcate, iar pedepsele nu sunt întotdeauna aplicate cu rigurozitate.
Am găsit pe un site un număr de cinci metode prin care putem reduce numărul animalelor abandonate. Cele cinci metode sunt: sterilizarea, microciparea, donarea asociațiilor sau adăposturilor, iar ultimul, dar nu cel din urmă, conștientizarea responsabilităților pe care le impune un animal de companie.
Așadar, este esențial ca societatea românească să înțeleagă importanța responsabilităților față de animale.
Totodată, una dintre soluțiile care ar putea duce la diminuarea cazurilor de abandon ar fi educarea copiilor în școli asupra acestui aspect, dar și implementarea unor măsuri mult mai riguroase privind abandonul.
Personal, acum doi ani am ales să adopt un câine de rasa Beagle, pe nume Axi, care are câteva probleme de sănătate din pricina vârstei (6 ani). Stăpânii anteriori au mai avut încă doi câini, iar Axi nu s-a putut integra, așa că au ales să-l dea spre adopție. Consider că am luat cea mai bună alegere de a-l adopta, deoarece este o fire foarte prietenoasă și pașnică și totodată este cel mai bun prieten al meu.
Axi este cel care mă înveselește de fiecare dată când nu sunt în apele mele.
SARA GAVRIȘ
LOGO paper 