După cum bine ştim, cu toţii trăim vremuri pe care nu le-am visat şi nu am fi dorit vreodată să le întâlnim.

Această pandemie ne-a schimbat într-un fel sau altul viaţa tuturor.

Datorită faptului că trăim cu toţii în izolare , nu am cum să iau vreun interviu, aşa că am să vă spun în câteva cuvinte cum i s-a schimbat viaţa subsemnatului.

La început am fost în extaz, am fost super happy, “am scăpat de şcoală… Yuppi!” Nu am crezut că o “minge cu ventuze”, acest coronavirus va provoca atâta panică, atâta durere.

Încetul cu încetul, viaţa publică se apropia de momentul unei linişti totale.

Cum nici o minune nu ţine o veşnicie, a început să mă irite acest “coronavirus”. M-am săturat de stat în casă, m-am săturat şi de reţelele de socializare, îmi este dor de prieteni, îmi este dor să fiu îmbrăţisat si de altcineva în afară de mama şi – culmea – îmi este dor şi de şcoală. Lecţiile la distanţă nu prea sunt pe gustul meu.

Mi-ar plăcea să pot schimba ceva, aş fi fericit ca peste noapte planeta să reînvie, leagănele din parcuri să fie pline de copii, eu să pot juca un fotbal cu baieţii.

Ce pot să fac eu este să ascult ordinele, pentru că noi suntem  schimbarea şi pentru că orişiunde, orişicând Domnul este bun!

CASIAN KONYARI