TEODORA NICORICI: Stop-cadru pe bisericile de lemn (V). În dialog cu Andrei Oros

În urma evenimentului de lansare a albumului „Bisericile de Lemn din Țara Beiușului – Tezaur Arhitectural al Județului Bihor”, am purtat un dialog cu Andrei Oros, unul dintre elevii-lideri ai proiectului și tehnoredactor al albumului.

Bună, Andrei, mă bucur că ne-am întâlnit să vorbim despre proiectul vostru.

ANDREI: Mulțumesc pentru propunere, Teo, hai să discutăm!

andrei-oros1-e1543611470537

ANDREI OROS

Cum ați pornit proiectul?

ANDREI: Bisericile de lemn din Țara Beiușului au stârnit mereu în noi emoție. În urma conștientizării stării lor de fapt, și în urma teribilei furtuni din Septembrie 2017 care a răvășit groaznic unele biserici de lemn, am decis să facem ceva. Am pus la cale un proiect ambițios dar realistic, care să instige cât mai multă lume să realizeze frumusețea și fragilitatea acestor edificii istorice. Echipa de proiect a numărat 30 de elevi voluntari din toate clasele de liceu și 3 profesori, anume dna. Lilla Sandor, dna. Violeta Jăhăleanu și dl. Cosmin Bogdan. Am concluzionat că nu putem face mare lucru fără o bază financiară… serioasă… pentru bisericile de lemn, deși nu vorbeam despre restaurări, care costă zeci de milioane de lei. Ne-am înscris la programul Bursa Talentelor, organizat de Fundația Comunitară Oradea, care finanțează non-guvernamental proiecte culturale. În urma Galei Comunității Bihorene unde ne-am prezentat proiectul, am primit în jur de 9400 de lei pentru desfășurarea proiectului, o sumă cu mult peste cerințele noastre inițiale, dar care ne-a permis să fim și mai minuțioși în activitățile ce vor urma. Având toate obiectivele incipiente bifate, am început să ne desfășurăm.

Am văzut că ați avut multe activități cu care ați apărut pe LOGO Paper și chiar în presa locală, dar te rog spune-mi despre lansarea oficială a proiectului din 6 martie, anul acesta.

ANDREI: Deși am avut activitate înainte de lansarea oficială, ziua de 6 martie 2018 este una pe care mi-o voi aminti limpede și cu drag oricând. La eveniment am prezentat tot proiectul în materie de geneză, filosofie, implicații, obiective, etape și continuitate. Pe atunci aveam deja semnate toate acordurile de parteneriat inter-instituționale a școlii noastre cu instituțiile culturale de seamă din județul nostru, anume Muzeul Țării Crișurilor, Direcția Județeană Pentru Cultură și Patrimoniu Național Bihor, Muzeul Municipal Beiuș și desigur, Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei și Protopopiatul Ortodox Beiuș. Așadar, la lansare au fost prezenți reprezentații atât acestor instituții, cât și altele din județ. Prezența mediatică a lansării a fost una elocventă, căci am apărut în mai multe ziare locale și chiar la nivel de țară. Evenimentul a fost, cred, ultima activitate majoră înainte de deplasările programate în primăvară. După ce toate au trecut…6 Martie rămâne o amintire luminoasă pentru mine și mulți alții.

Cum ați realizat documentarea? Ce ați făcut voi în acele deplasări la bisericile de lemn?

ANDREI: Prima dată, un grup mai restrâns din echipa de proiect a vizitat biblioteci și arhive în căutare de cronici și izvoare istorice scrise despre bisericile de lemn din Țara Beiușului. Au răsfoit foarte multe pagini, dar ceea ce au aflat din ele au fost informații prețioase, care de obicei se găsesc în lucrări de înaltă specialitate. Desigur, am prelucrat informația pentru album, dar ceea ce am văzut în acele documente scrise am verificat mai apoi în decursul deplasărilor pe teren. Legat de deplasări….am făcut foarte multe poze, asta e clar. În totalul de aproximativ 80 de ore pe teren, Raul Bejinaru (XII A) și Adelina Bobu (elevă absolventă a liceului nostru), cei doi fotografi semi- și respectiv profesioniști au realizat peste 5000 de instantanee cu grad de calitate înalt. Este uimitor cât de multe poți face când ești determinat și ai un motiv pentru care să răzbești. I-am dus pe aproape toți elevii din echipa de proiect –și alți elevi voluntari– la bisericile de lemn, unde fiecare a avut un rol bine definit și vital desfășurării activității de documentare. În timp ce făceam poze și exploram milimetru cu milimetru fiecare edificiu, eram angajați în discuții cu preoții sau clerul bisericilor de lemn care ne spuneau istoria și secretele bisericilor de lemn pe care le aveau în grijă. Am aflat foarte multe taine, istorie nespusă în școli și chiar ne-am apropiat sufletește de edificii, cu toții. Informațiile culese din documentele scrise le-am comparat cu realitatea curentă, le-am reactualizat și completat în funcție de nevoie. Deci, am realizat o documentare exhaustivă și comprehensivă foarte bună, care este de fapt o piatră de hotar solidă și științific valabilă pentru întregul viitor care se va apleca asupra bisericilor de lemn din Țara Beiușului. Practic, am făcut cercetare adevărată.

Despre concurs nu te mai întreb, subiectul a fost acoperit foarte bine la vremea potrivită. Povestește-mi despre perioada de tehnoredactare și lansarea albumului!

ANDREI: Tehnoredactarea a fost o muncă titanică din toate punctele de vedere. Cel mai crunt fapt a fost că eram contra-cronometru față de deadline-ul impus de Bursa Talentelor, adică sfârșitul anului acesta. Am fost trei tehnoredactori, anume Raul, cel care a lucrat incredibil de mult, cu la fel de multe sacrificii, apoi Narcisa Dărăban (absolventă a liceului) care și-a făcut datoria în timp ce învăța pentru facultatea de drept, și într-un final eu, care l-am ajutat pe Raul reducându-i cum se putea volumul de muncă în timp ce eram țintit la pat. Toți trei am fost dirijați nemțește de către doamna profesoară Lilla Sandor, care a stat nenumărate ore lângă Raul pentru a se asigura că totul iese impecabil, care s-a ocupat de textele Narcisei, care își petrecea puținul timp rămas pentru a mă coordona și pe mine, prin mijloace terțe. Nu am fi putut termina albumul la timp fără dânsa și nu ar fi ieșit atât de superb fără îndrumarea ei. Ne datorăm existența lansării albumul întrutotul profesorilor noștri coordonatori, care s-au emancipat pentru a face îndeplinirea acestui obiectiv imperativ fezabilă. La un moment dat, ne era greu să vedem finalitatea albumul, era o treabă foarte stufoasă și voluminoasă, dar a m reușit prin consecvență și cu fenomenala dirijare a doamnei Lilla. Proiectul nu ar fi funcționat fără colaborarea tuturor, dar mult mai puțin fără aportul celor trei. Dacă am fi lucrat doar noi elevii…nu știu când ar fi fost gata albumul. În perioada de tehnoredactare, Raul și profesorii coordonatori au fost atenți la orice sfat constructiv pentru orchestrarea albumului. Aceste sfaturi au venit de la oameni cu experiență în domeniu, care au mai scris cărți prin intermediul digital. Din una în alta, am ajuns și la ziua de marți, 18 decembrie, cu albumul tipărit în întregimea cantității comandate. Pe când prezidiul îl răsfoia la lansare, cred că încă mai erau calde paginile de la tipărire. Glumesc, dar adevărul este că ne-am mișcat cât de repede s-a putut. Despre lansare pot doar să spun că atât prezidiul, cât și auditoriul au fost mai mulți. Ne-a onorat prezența Preasfinției Sale, Episcopul Sofronie al Oradiei, care ne-a grăit atât de frumos, chiar mai frumos decât în 6 Martie. Domnul profesor universitar și doctor Aurel Chiriac a povestit despre album, având doar cuvinte de laudă și admirație față de produs și echipa de proiect. Dânsul este cel mai mare specialist în bisericile de lemn din țară în acest moment, și totodată director al Muzeului Țării Crișurilor. Dumnealui ne-a dat sfaturi și obiective fără de care nu ne-am fi putut manifesta eforturile într-o formă atât de perenă și profesională, în decursul proiectului. Totodată, dânsul ne-a și propus continuarea colaborării noastre pentru dezvoltarea proiectului, sub forma următoarelor obiective. Cu siguranță proiectul nostru va avea o continuitate reală, și îmi doresc să ajungem să ne amintim de aceste zile ca fiind „copilăria” acestui proiect care ne aduce pe noi românii mai aproape de lucrurile care ne definesc ca neam, și desigur, mai aproape de Dumnezeu.

Este într-adevăr impresionant tot ceea ce ați făcut și mă bucur că am putut să contribui și eu la acest proiect frumos. Îți mulțumesc pentru timpul acordat!

ANDREI: Știi ce semnifică numele „Onisifor”? Înseamnă „purtător de folos”. Ne străduim să împlinim profeția acestui nume-simbol cu care unii dintre noi se mândresc și cu care am putea să ne mândrim cu toții. Eu îți mulțumesc pentru inițiativă, și să fie tuturor… de folos!

a consemnat TEODORA NICORICI

teodora nicorici

TEODORA NICORICI

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: