Bill Gates spunea că o tehnologie progresează daca devine parte din viața de zi cu zi fără a observa acest lucru. Aceste vorbe mi-au trecut prin minte atunci când am citit articolul despre imprimanta 3D. Fără a fi un admirator al fondatorului Microsoft, trebuie să îi dau dreptate.
Sunt unele tehnologii pe care încă nu suntem pregătiți să le utilizăm în domeniul educațional și nu numai; sau, dacă le-am face, beneficiile nu ar fi direct proporționale cu efortul depus. Imprimanta 3D nu este ceva magic, nu e un instrument care va revoluționa școala românească, care va face din profesorii care o folosesc niște somități în domeniu.
Foto: Andrei Puchianu
E de admirat efortul elevilor din clasele a X-a C și a XI-a C, coordonați de studentul Fürtös Teodor, care au asamblat imprimanta de la zero. Fără niciun ajutor din partea vreunui profesor. Au făcut o treabă fantastică. Cei care măcar o dată au încercat să asambleze o imprimantă 3D sau măcar un obiect cumpărat de la Ikea vor înțelege efortul lor și vor aprecia rezultatele muncii lor la adevărata valoare.
De asemenea, e de înțeles și dezamăgirea unora dintre ei care cred că rezultatul muncii lor nu e valorificat așa cum trebuie. Poate nici eu nu i-am lăudat așa cum trebuie și degeaba aș face-o acum, e tardiv. Totuși, munca lor nu a fost în zadar. Peste 30 de elevi au folosit imprimanta în cadrul Cercului de robotică. Au învățat să proiecteze 3D, să imprime 3D, să-și dezvolte niște competențe în domeniul tehnico-științific, care nu ar fi fost posibile fără munca elevilor din X C și XI C. Și acesta e aspectul cel mai important.
(Aici aș dori să deschid o paranteză. Imprimanta nu a fost primită cadou, ea a fost primită de școală prin intermediul Fondului Științescu, de la Fundația Comunitară Oradea, cu obligații precise de utilizare. Dacă ar fi fost un cadou, am fi putut să o punem într-o vitrină să o admirăm. Dar nu putem și nici nu trebuie. În articol se spune că am făcut tot posibilul ca imprimanta să fie cât mai utilizată și că am informat toată lumea de existența ei. Nu vreau să mă scuz, dar probabil am fost greșit înțeles. Nu am făcut tot posibilul ca toată lumea să folosească imprimanta. Imprimanta e a școlii; dacă cineva dorește să o folosească, o poate face oricând, nu e nevoie ca eu să conving pe cineva de utilitatea ei. De asemenea, se afirmă că niciun profesor nu a fost interesat de utilizarea imprimantei. Nu e adevărat. Încă din primele zile catedra de biologie a utilizat imprimanta pentru realizarea unor materiale didactice. Materiale care și la ora actuală se găsesc în proprietatea catedrei de biologie. Catedra de istorie a venit cu ideea creării busturilor 3D ale unor personalități istorice. Și exemplele ar putea continua. Paranteză închisă.)
Cei care au asamblat imprimanta nu trebuie să fie dezamăgiți. Pot prelua inițiativa și pot crea proiecte pe care să le prezinte în cadrul orele, demonstrând utilitatea ei. Dacă materialele create de ei sunt folositoare, profesorii pot fi foarte ușor convinși că imprimanta e ceva folositor. Iar cu proxima ocazie profesorul va fi cel care va solicita materiale create la imprimanta 3D.
Prof. LUKACS SANDOR
Prof. SANDOR LUKACS. Foto: Roman Rareş
LOGO paper 