Am avut ocazia să-i luăm un interviu domnului Titus S., un preot din Oradea, cu ocazia sărbătorilor. Ne-a primit în locuinţa sa joi după-masa, pentru o vizită care a durat circa o oră, timp în care i-am pus câteva întrebări despre vocaţia sa.
Părintele Titus este iconom stravrofor.
REPORTER: Ce ne puteţi spune despre vocaţia de preot?
TITUS S.: Preoţia este o vocaţie înfricoşătoare, o responsabilitate faţă de propria persoană şi mai ales faţă de credincioşii în mijlocul cărora îţi desfăşori activitatea.
REPORTER: Cum de aţi ales această vocaţie?
TITUS S.: Cum am ales eu această misiune preoţească este oarecum aparte de a altora. De mic copil îmi plăcea la biserică, mergeam în fiecare duminică şi la fiecare sărbătoare, dar cel mai mult m-a influienţat profesorul meu de matematică care a fost şi el preot, şi şefa de lucrări din ultimul meu an la Facultatea de Politehnică, după care am făcut şi Facultatea de Teologie.
REPORTER: La ce biserică slujiţi dumneavoastră?
TITUS S.: Am început misiunea de preot în Parohia Ortodoxă Nojorid mai mult de 20 de ani, apoi m-am transferat la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Oradea, iar după şapte ani la Biserica Izvorul Tămăduirii din curtea Spitalului 1 din Oradea, unde mă găsecc chiar şi acum, după pensionare, în mod cu totul voluntar, fără remuneraţie.
REPORTER: Care este gradul dumneavoastră?
TITUS S.: Am ajuns treptat la gradul de iconom stavrofor (purtător de cruce).
REPORTER: Este o misiune bine plătită?
TITUS S.: Este o misiune foarte prost plătită ca salariu, dar se completează cu dragostea credincioşilor.
REPORTER: Dacă cineva vrea să devină preot, ce sfat i-aţi da?
TITUS S.: Aş sfătui pe oricine să nu se facă preot, pentru că, contrar aparenţelor, este foarte grea, deoarece ai de-a face cu oameni diferiţi, bolnavi şi uneori cu oameni rău-intenţionaţi sau de alte credinţe opuse creştinilor ortodocşi.
a consemnat NARCISA BRAGYE
NARCISA BRAGYE
LOGO paper 