Azi am să vă fac cunoștință cu o elevă care a depășit granițele vârstei, cu o dorință arzătoare de afirmare în literatură. Ea se numește Andreea Lupu și este elevă a Colegiului Național Mihai Eminescu din Oradea. Haideţi s-o descoperim pe tânăra scriitoare!
ANDREEA LUPU
REPORTER: Cand ai descoperit dragostea pentru lectura?
ANDREEA: Nu cred ca aș putea sa îți dau o data exactă. Pe parcursul copilariei, am descoperit ca ma regasesc în aceasta forma de artă și am început să mă joc de-a scriitoarea. Pur și simplu s-a întâmplat. Ulterior, am început sa evoluez, sa am așteptări de la mine insami și sa iau în serios ceea ce fac.
REPORTER: Cine te-a indemnat sa scrii?
ANDREEA: Toata lumea! Nu cred că există om cu inimă care să nu încurajeze un copil să își îndeplinească visul. Părinții și prietenii au fost primii mei cititori și critici, urmând ca, în timp, cercul să se lărgească astfel încât majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit și-au lăsat într-o anumită măsură amprenta asupra mea ca artist.
REPORTER: Unde ai publicat până acum?
ANDREEA: Debutul meu a fost în 2014 cu volumul „Zâmbetul – o specie protejată”, care adună primele încercări poetice. Acest eveniment a fost conform intuiției mele: declanșatorul unei posibile cariere în literatură. Ce scriam atunci nu se poate compara cu ceea scriu acum, din nenumărate puncte de vedere. Au urmat publicații în reviste precum „Destine Literare” (2014), „Orașul 2d” (2015), „Familia” (2015), „Bucureștiul literar și artistic” ( 2015) și „Ritmuri eminesciene” (2016). Am obținut premii în urma participării la diferite concursuri de poezie, mai mari sau mai mici, din țară și am continuat să scriu. Povestea și-a aflat finalitate în volumul de poeme „Despre poveștile eterne”, publicat în mai, 2016.
REPORTER: Care a fost editura care te-a ajutat sa publici cartea?
ANDREEA: Editura Aureo. În publicarea cartii m-au sprijinit părinții, editorul Avram Ștefan și toți cei care au intrat în contact cu ceea ce am scris, fie prin încurajări, fie prin critici constructive.
REPORTER: Cum ai decis să scrii această carte?
ANDREEA: Pur și simplu am continuat să scriu. S-a strâns poem cu poem și așa s-a născut volumul „Despre poveștile eterne”. Domnul Avram Ștefan m-a remarcat încă de la primul volum și a crezut că în mine există pontențial, deși era destul de ascuns pe atunci. În 2016 i-am trimis formatul electronic al volumului „Despre poveștile eterne” și, încântat de evoluția mea, a decis să îmi fie alături încă o dată. În spatele acestui proces au stat încăpățânarea mea de a scrie și o familie care m-a susținut indiferent de situație.
REPORTER: Care sunt subiectele care te inspiră?
ANDREEA: În ceea ce privește poezia, „subiectele” obișnuiau să apară de nicăieri, conturându-se din mine. În ultima vreme am început să scriu proză, o schimbare destul de semnificativă, care mi-a impus și o modificare a percepției asupra lumii. Am devenit un observator mult mai atent al naturii umane.
REPORTER: Daca ar fi sa alegi dintre toate cărțile citite, care ar fi cărțile și autorii favoriti și de ce?
ANDREEA: Adevărul e că nu am încă autori favoriți. Momentan încerc să descopăr cât mai multe fețe ale literaturii, explorând tot ce se poate. Am totuși o carte favorită: „Insuportabila ușurătate a ființei” de Milan Kundera. Deși titlul sună pompos (probabil au dorit să păstreze traducerea exactă), naturalețea și sinceritatea cu care scriitorul reușeșete să surprindă nuanțele psihicului uman m-a cucerit instant. E o carte care îți vorbește la ureche despre aluatul din care suntem făcuți.
REPORTER: Ce trebuie să facă un tânăr dacă dorește și el să își publice creațiile?
ANDREEA: Să scrie… și să publice. Nu e niciun secret la mijloc.
a consemnat CARINA IFRIM
CARINA IFRIM
LOGO paper 