Există români care mor în lupte, departe de ţară. Fără să fie trimişi de cineva. Sunt români care se înrolează de bunăvoie, pentru bani sau pentru a fugi de o situaţie căreia nu îi mai pot face faţă, în temuta Legiune Franceză, cunoscuta unitate militară de elită. U.P., un tânăr de 21 de ani din Bihor este soldat în Legiunea Franceză.
Am avut ocazia să îi punem câteva întrebări, acesta răspunzând foarte concis, deoarece ceea ce se petrece acolo este confidențial și nici nu e dornic să dea detalii despre ceea ce face.
REPORTERI: De cât timp ești în Legiunea Franceză?
U.P.: Sunt in Legiune de un an si şase luni.
REPORTERI: Cum ai hotărât să mergi acolo?
U.P.: Probleme, naționalitate, bani, adrenalină.
REPORTERI: Cum decurge o zi obișnuită în Legiune?
U.P.: Antrenament, muncă, masă, muncă, masă, timp liber.
REPORTERI: Ai avut misiuni?
U.P.: Da, patru misiuni vigipirate.
REPORTERI: Ai regretat vreodată că te-ai dus în Legiune?
U.P.: Nu, deloc, niciodată.
REPORTERI: Mai sunt și alți români în Legiune?
U.P.: Da, mai sunt români, dar Legiunea a redus numărul românilor în ultima perioadă. Când am intrat eu, am fost şapte români care doream să intrăm, dar doar doi am fost acceptați, și acesta este un număr destul de mare.
REPORTERI: Cum a fost recrutarea?
U.P.: Mie nu mi s-a părut foarte grea.
Cea mai importantă calitate a unui legionar este rezistenţa fizică. Instructorii militari insistă tocmai pe dezvoltarea acesteia, pentru că odată cu rezistenţa fizică, creşte şi cea mentală. Antrenamentele sunt deosebit de solicitante atât pentru fizic, cât mai ales pentru psihicul uman. Se urmăreşte eliminarea fricii şi a urii, considerate principalele vinovate în cazul pierderii unei lupte.
În Codul de Onoare al Legionarului, Art. 6, scrie următoarele: „Misiunea este sacră pentru tine. Îţi duci misiunea la îndeplinire în respectul legii, cutumelor de război şi Convenţiilor Internaţionale şi, dacă este nevoie, chiar cu riscul vieţii.”
au consemnat DANIELA MIHOCAŞ şi PAULA LUCACI
LOGO paper 