Pe 19 februarie se împlinesc 140 de ani de la nașterea marelui sculptor român Constantin Brâncuși. S-a născut în satul Hobița, județul Gorj, un sat în care tradiția cioplirii lemnului este veche de secole și transmisă de localnici din generație în generație.
De mic copil, Brâncuși, cioplea lemnul cu briceagul în timp ce păstorea oile, meșteșug pe care, mai târziu, l-a purtat peste hotare, sculptorul ajungând ulterior să fie apreciat și recunoscut de lumea artistică și nu numai, până în ziua de azi. Cu toate acestea, artistul în adâncul ființei sale a rămas un om simplu, același țăran român care lucrează cu dragoste, migală și multă răbdare. Constantin Brâncuși spunea că ”fără inimă nu există artă! Și cea dintâi condiție este să îți placă ție, să îndrăgești și să iubești fierbinte ceea ce faci. Să fie întâi bucuria ta, iar prin bucuria ta să oferi bucurie și celorlalți”.
Natura s-a oglindit mereu în creația sa, căci artistul nu s-a dezrădăcinat niciodată de ținuturile natale, ci le-a purtat cu sfințenie în suflet și în sculpturile sale .”Adevăratele surse de inspirație au fost pietrele șlefuite de ape, pe care le aduna din albiile râurilor, păsările în avântul lor, cocoșul trufaș care întâmpină răsăritul, chiar stâlpii de pridvor și troițele frumos meșteșugite inspirate din arta populară”.
Prin lucrările atent șlefuite, epurate de detaliile nesemnificative și reduse la esență – precum motivul păsării în care artistul lasă deoparte aripile, ochii, ciocul, ghearele și reprezintă esența păsării, ideea de zbor, Brâncuși a deschis un nou drum în sculptura acelor vremuri, viziunea sa avangardistă având să transforme radical evoluția sculpturii moderne.
Să aducem, așadar, prin aceste desene și picturi realizate de elevii liceului nostru, un omagiu unui mare sculptor pe care l-a dat aceste meleaguri, și care, din nemărginita lui dragoste pentru om și natură, „a făcut piatra să cânte pentru umanitate”.
Prof. SIMONA DERECICHEI
LOGO paper 