Crăciunul îl iubesc pur si simplu. Crăciunul mă transformă în copilul de altădată. Aştept într-un mod egoist această sărbătoare, ca şi cum aş trăi-o numai pentru mine. Magia bradului, a luminiţelor care-l împodobesc, frumuseţea colindelor ce răsună de pretutindeni, mă fac să simt că respir din aer bucuria de a trăi. Îmi pot permite să visez cu ochii deschişi. Această atmosferă îmi aminteşte de copilărie, de păpuşa cea mare, pe care Moşul a lăsat-o sub brad, îndeplinindu-mi astfel cea mai arzătoare dorinţă.
Nu poţi fi copil decât o singură dată în viaţă, dar poţi păstra spiritul aventuros şi inocenţa până la vârsta senectuţii şi mai departe. Universul copilăriei este magic. Nu există spaţiu şi timp, toate evenimentele se petrec intr-un prezent continuu şi într-un singur loc: aici. Până mâine e atât de departe!!
Cât de uşor crezi poveştile inventate de cei mari, acele istorioare ce îţi transformă copilăria în magie şi mister. De câte ori nu l-am aşteptat pe Moş Crăciun, repetând în gând, de mii de ori, poezia, doar ca să nu ne încurcăm? Moşul vine, dar am uitat deja nu doar poezia, ci şi câţi ani avem şi care ne e numele. Dar pentru că Moşul e bun şi vine de atât de departe cu cadoul pe care i l-am cerut, ni-l dă, bineînţeles. Dar de unde ştie el întotdeauna ce ne dorim? Şi mai ştie că nu am fost prea cuminţi şi că am mai minţit… Răspunsul e simplu: „Magie”.
De ce o fi iubind Moşul copiii – nu prea interesează pe nimeni, dar se ştie cu certitudine că toţi copiii îl iubesc şi îl aşteaptă cu sufletul la gură pe bătrânelul amuzant şi câta dezamăgire e în sufletul micuţilor când află că totul a fost doar o invenţie.
Nu-ţi poate cere nimeni să nu mai fii copil, să uiţi de bucuria unui vis, să nu mai plângi când se topeşte omul de zăpadă care ţi-a fost prieten şi ţi-a zâmbit cu dinţii lui de cărbune o iarnă întreagă. Ai vrea cu disperare să-l ajuţi, dar soarele e mai puternic decât tine şi suferi văzându-l cum moare.
Să fii copil înseamnă să fii tu însuţi, să-ţi gângureşti cuvintele, să iubeşti, să speri, să fii fericit.
Frumoasă, fascinantă, magică, vârsta inocenţei ne rămâne în suflet şi ne vom aminti cu drag de ea tot restul vieţii. Purtăm în noi anii aceia şi uneori, mari fiind, redescoperim bucuria de a fi copii, de a ne manifesta ca ei atunci când primim un cadou, sau când ni se împlinesc visele cele mai îndrăzneţe. Rămânem cu amintirile, cu un strop de regret şi cu copilul de odinioară, uitat intr-un colţ prăfuit al sufletului.
Eu sunt de mult un copil prea mare, dar îmi place să cred în continuare în magia Crăciunului,căci sufletul meu încă are nevoie de minuni.
CRĂCIUN FERICIT, FAMILIA GHIBU!
GIULIA TUDUC
GIULIA TUDUC
LOGO paper 