COSMIN ANGHELACHE: Sfârşitul unei poveşti, începutul unei confuzii

Pentru cei mai mulți elevi de clasa a 12-a încheierea liceului înseamnă un moment trist, care are loc prea repede pentru noi – asta din toate punctele de vedere. Daca pentru noi distracțiile și ieșirile cu colegii, colectivul si prieteniile legate au insemnat sufletul liceului, partea practică a acestuia – adică educația – ne oferă senzația că tocmai am ieșit de la dresaj.

Cei mai mulți dintre noi sunt puși acum în fața unei alegeri ce le va schimba destinul pentru todeauna , dar intrebare este ce sa aleagă? Păi cum ce, ce le place sa facă, la ce sunt ei buni! Păi cum la ce? Nu s-au lovit de problema asta in scoală, ei doar au trebuit să înveţe, atât! Şi astfel aici începe adevărata dramă!

Niciunul dintre noi nu este confruntat in scoală cu situații care să le arate la ce sunt buni, pentru ce se potrivesc. Astfel, cei mai mulți dintre noi sunt în fața uneia din cele mai importante decizii, neștiind cine sunt cu adevarat. Nimic nicăieri depre noi, elevii, doar aceeaşi discuție inutila despre lecții, mate, româna etc.

Partea tristă este că în școala se vorbeste mai mult despre cărți decât despre elevi, care, derutați de un sistem învechit, bâjbâie prin incertitudini, gustând pentru prima oara intunericul unui viitor nesigur.

Și acum intră într-o piață a muncii care se potrivește prea puțin cu lucrurile invațate în școală, că doar, na! noi am învățat Eminescu în loc de mai multa educație antreprenoriala. Sau faptul că nu există niciun fel de pregătire a elevului in cea ce privește bunele maniere si conduita in diverse situații, clasicul caz al „cel mai în varstă întinde mâna primul” (lucru care l-am învațat de la angajatorul meu în prima zi de lucru, că doar, na! eu il stiu pe Eminescu) ne pot salva de cele mai multe ori de la situați stânjenitoare si ne pot pregăti serios pentru campul muncii.

Dar zilele trec, bacul vine si eu personal, chiar daca am toată nadejdea ca îl voi lua si părinții sunt cu sufletul la gură, lipsa de perspectivă care înconjoară piața muncii și lipsa unui șablon clar al calitaților personale fac din bac doar o altă valoare supraestimată, menită sa îi lase reci pe cei mulți și sătui de pierdut vremea cu „învățatul” din școală.

COSMIN ANGHELACHE

COSMIN ANGHELACHE

COSMIN ANGHELACHE

Leave a comment